Chiar şi cu Băsescu, dacă intervine şi ne ajută să se facă totul drept (s.n.)... Nu numai Băsescu ne poate ajuta, ci oricine din forţele astea puternice, şi liberali, şi pesedişti, şi pedelişti... Consider că este şi datoria lor să ne sprijine să reînfiinţăm partidul... Trebuie să ne ajute căci noi suntem purtătorii acestui tezaur, adică democraţia (s.n.)".
Aceste cuvinte puteau să stârnească atunci când a fost publicat interviul, nervi, isterii, comentarii din partea unei anumite părţi a spectrului politic. Probabil că altitudinea personalităţii lui Ion Diaconescu i-a descurajat pe nervoşii şi istericii cenzori morali ai vieţii noastre publice. Acum, însă, s-a dezlănţuit un atac furibund împotriva lui Victor Ciorbea şi a PNŢCD-ului datorită faptului că acesta a participat la o negociere a facţiunilor partidului moderată de Traian Băsescu. Nervoşi, sentenţioşi, gravi, ultimativi, plini de "grijă" faţă de destinul PNŢCD, aceşti veghetori ai moralei în politică sunt deopotrivă amnezici sau selectivi, majoritatea dintre ei cu o moralitate de unică folosinţă.
Se pot lansa câteva întrebări ale căror răspunsuri sunt pe cât de simple, pe atât de inconfortabile din punct de vedere etic. Este adevărat că liderii PNL au făcut Alianţa D.A. împreună cu Traian Băsescu? Este adevărat că lepădarea liberalilor prin liderii lor (alături de liderii PD) de PNŢCD în 2000 a descărcat electoral toată sarcina guvernării 1997- 2000 pe umerii ţărăniştilor? Cert este că PNŢCD a fost un partid tranşat, utilizat de cele mai multe ori în sensul unor interese extrapartinice, parcurgând un drum semnificativ de la un partid martirizat până în 1989 la unul stigmatizat, victimizat, demonizat după 1989. Este inexplicabil de unde există atâtea umori, aprehensiuni şi ambuteiaje moralizatoare pe seama PNŢCD-ului.
Credem că, pe de o parte, interesul PDL-ist şi prezidenţial vede un PNŢCD desprins de USL care să aspire ideea monarhică şi o parte din electoratul USL (din facţiunea liberală), iar pe de altă parte, USL îşi doreşte votanţii promonarhişti şi de dreapta ai PNŢCD. Circumstanţiali şi roşi de interese, eminamente electorale, ei doresc plasarea PNŢCD într-o "cuşcă de aur" pe care să o amplaseze în scenografia lor egocentrică. Un alt element ce conturează profilul amnezic ţine de o anumită acurateţe promonarhistă care, după opinia unora, ar trebui gestionată exclusiv de PNL et alii. Acest lucru este valabil până la proba contrarie, când poate apărea un alt Radu Câmpeanu ce ar imagina o "republică monarhică" (nu se poate uita propunerea de candidatură a regelui la Preşedinţie făcută de fostul lider liberal ) de cea mai directă extracţie din Ţiganiada lui Budai Deleanu (republica aristodemocraticească).
Tapajul făcut pe tema distincţiei regale primită de Victor Ciorbea în ziua în care s-a întâlnit apoi la Cotroceni cu Traian Băsescu nu rezistă decât în frivolitatea electoralistă a liderilor PNL şi PSD. Forţând nota în această direcţie, am sugera şi ambasadorului SUA, Mark Gittenstein, decorat cu Crucea Casei Regale în 2011, să evite orice întâlnire cu Traian Băsescu. Consecvent promonarhist, PNŢCD atrage asupra sa toate proiecţiile umorale, "liber-schimbiste" ale unor partide şi grupări politice, lichidiene şi tranzacţionabile.
De trei ori amnezici sunt liderii liberali când prin persoana preşedintelui Crin Antonescu propun, la modul cel mai indigest şi lipsit de orice fair-play politic, ţărăniştilor "de bună-credinţă" să se înscrie în PNL, ieşind asfel dintr-un partid "vândut" lui Băsescu. Oare uită veritabila "stirpe" liberală când în 2005 s-au revoltat împotriva fagocitării PNL de către PD în folosul unui partid prezidenţial, manufacturat de Teodor Stolojan? O moralitate percepută cu două unităţi de măsură şi o veghe morală cel puţin discutabilă, dacă nu la fel de indigestă. Am atenţionat cu puţin timp în urmă despre "falanga" ţărănistă din PNL, după cum am remarcat în Crin Antonescu (aşa cum sugera un anumit politic) un liberal cu reflexe ţărăniste.
"Există nervi" distribuiţi pe de o parte şi de alta a PNŢCD-ului şi care ne pun în situaţia de a sugera sau forţa similarităţi. Mai exact, cât am putea echivala reacţia preşedintelui Traian Băsescu faţă de rege (potenţial conducător al ţării) cu reacţia lui Crin Antonescu et alii faţă de un partid (potenţial competitor politic de luat în seamă). Totuşi, pentru sub 1%, la cât este plasat PNŢCD-ul în sondaje, reacţiile sunt suspect de supradimensionate faţă de un partid sfâşiat.
Poate exista totuşi şi o explicaţie ce ţine de aşa-numita psihanaliză a cazului particular, centrată de gelozia faţă de decorarea cu medalia Nihil sine Deo a lui Victor Ciorbea de către Casa Regală, singurul şef de partid decorat după discursul regal din data de 25 octombrie. Gelozii, umori, nervi şi amnezii alimentează zgura (după expresia lui Corneliu Coposu) vieţii noastre publice şi politice.
Doru Radosav
