Un judecător, membru în CSM, compară Justiția cu o femeie agresată de soțul ei, Guvernul

De Ziua Justiției române, judecătorul Alin Ene, membru în Consilul Superior al Magistraturii, a postat un mesaj inedit în care Justiția este o femeie agresată de soțul ei, Guvernul. 

Ziua Justiției este sărbătorită anual în România în prima duminică din luna iulie. În timp ce mulți români consideră că Justiția este acaparată de sistemul corupt, un membru în Consilul Superior al Magistraturii transmite că Justiția este ”agresată” de Guvern. 

”Mărturia unei femei: "AZI ESTE ZIUA MEA. Dar nu știu dacă mai am vreun motiv să o sărbătoresc. Credeam că, indiferent cât de greu ne este, există o limită peste care nu va trece. M-am înșelat. Multă vreme am căutat explicații. Mi-am spus că e doar o perioadă grea, că o să-i treacă. Că dacă voi munci mai mult, dacă voi tăcea mai mult, dacă voi accepta mai mult, lucrurile se vor liniști. N-a fost așa.

La început n-a fost violență. A fost doar o sufocare treptată. Mă punea să muncesc zi și noapte, până la epuizare, într-o cameră strâmtă, cu pereții scorojiți, fără aer, iar apoi îmi reproșa că nu termin treaba la timp. Când îi spuneam că nu mai pot, că resursele s-au terminat și că am nevoie de ajutor, îmi spunea că sunt o povară, că din cauza mea nu sunt bani în casă și că cer prea mult. Am încercat să arăt că muncesc dincolo de limitele umane. Dar răspunsul era mereu același: "Taci! Tu ești de vină pentru tot ce nu merge!"

După fiecare ceartă ieșea din casă și începea să le povestească tuturor cât de greu îi este cu mine. Eu nu eram acolo să mă apăr. El vorbea primul, iar oamenii îl credeau. Le povestea cât sunt de rea, cât sunt de lacomă și cât rău îi fac. Nu conta că nu era adevărat, conta doar să-l creadă. Într-o zi am înțeles că vorbele nu-i mai ajungeau. Au urmat îmbrâncelile, apoi loviturile. După aceea, fiecare ceartă se termina la fel. De fiecare dată găsea o explicație, de fiecare dată vina era a mea.

Fratele lui nu încerca niciodată să-l oprească, ci dimpotrivă. Îi ținea partea, îl încuraja, îi spunea că sunt prea independentă, că trebuie să fiu „pusă la locul meu”, că într-o casă cineva trebuie să conducă. Uneori nu se mulțumea doar să privească, ci îl și ajuta. Îmi mai lua și el câte puțin din libertate, îmi mai dădea și el câte o lovitură.

Până și pe unii dintre copiii mei i-a întors împotriva mea. Încet-încet, am rămas singură. Prietenii lui au preluat povestea și au dus-o mai departe. Au vorbit atât de des și de convingător, încât oamenii au început să creadă că mă cunosc, deși nu m-au ascultat niciodată. Mă judecau după ce auzeau despre mine, nu după ceea ce făceam.

Cel mai mult m-a durut însă reacția vecinilor. La început mă întrebau dacă sunt bine. Astăzi unii îl încurajează. Îi spun că face bine, că merit tot ce mi se întâmplă. Spun că „dacă te tratează așa, sigur ai făcut tu ceva”. Niciunul nu se întreabă de ce omul care mă umilește are nevoie ca toată lumea să mă urască. Uneori ma întreb dacă chiar nu văd. Nu observă că după ce pleacă de la mine merge și le bate și lor la ușă? Doar ca pe fiecare îl lovește altfel. Pe unul îl minte, pe altul îl sărăcește. Pe unul îl umilește, pe altul îl face sa creadă că nu are dreptul să ceară mai mult. Și de fiecare dată îi convinge că vinovat este altcineva.

A trecut mai bine de un an de când trăiesc așa. În fiecare dimineață sper că va fi ultima zi în care trebuie să mă apăr. În fiecare seară îmi dau seama că mâine o voi lua de la capăt. AZI ESTE ZIUA MEA și nu vreau să-mi plâng de milă. Nu vreau flori, nu vreau compasiune. Vreau doar să vă rog un singur lucru. Când vedeți o femeie pe care toată lumea o acuză în cor, opriți-vă o clipă și întrebați-vă: Cui ii folosește ca vocea ei să nu mai conteze? Pentru că, uneori, adevărata victimă e prezentată drept agresor. Iar adevăratul agresor ajunge să fie aplaudat.", scrie Alin Ene pe Facebook. 

Apoi magistratul traduce povestea: ”Dacă ați citit până aici crezând că e povestea unei femei… așa este. Doar că femeia aceasta se numește Justiția. Soțul ei este Guvernul. Fratele lui este Parlamentul. Prietenii lor sunt o parte a presei, care a ales să devină portavocea agresorului. Iar vecinii… vecinii suntem noi toți. La mulți ani, Justiție! Rezistă! Pentru că dacă tu cazi, cădem toți!”