REPORTAJ: Mineru'-recuperatorul, fostul coleg de celulă al lui Gore. "Dimineaţă se trezeau cu mine în cameră. Leşinau!"

Bodyguard pentru un club în weekend și recuperator de bani pentru cămătarii din Gherla în timpul liber. Cam asta a fost activitatea lui Mineru', timp de cinci ani. Şi-a trăit viața la extrem, printre personajele dubioase ale Gherlei.

 „Cum eram bodyguard la discotecă am ajuns să cunosc fel și fel de oameni. Așa am intrat în legatură cu acesti cămătari. Treaba era simplă. Mă sunau și-mi spuneau unde stă cel de la care trebuie să recuperez banii și cât trebuie să iau. De acolo aveam și eu parte. Și mergeam noaptea. Consumam înainte puțin alcool să-mi fac curaj și intram în casă pe ușă pe la ora unu sau doi. Ştiam să deschid orice uşă. Dar nu-i trezeam pe oameni. Așteptam liniștit în camera unde dormeau pană le suna alarma la ceas, să meargă la muncă. Îmi venea să fac gălăgie să-i trezesc, dar totuși îi lăsam să doarmă până dimineața. Mă așezam pe un fotoliu și cu câteva secunde înainte să se trezească îmi aprindeam o țigară. Când se trezeau le ziceam: „oooo, dar bună dimineața". Îți dai seama că mulți leșinau". Aşa îşi începe povestea Mineru', fostul recuperator de bani.

L-am întâlnit la un centru de asistență și sprijin pentru reabilitarea socială și spirituală a persoanelor aflate în detenție. A făcut trei ani de pușcărie şi s-a eliberat, iar de câţiva ani duce o luptă asiduă să se schimbe, să fie cinstit. Pentru un om care s-a îndelenicit cu intimidarea oamenilor, te-ai aştepta să aibă un fizic spectaculos. Nu este însă aşa: are 1,73 meti înălţime şi numai 70 de kilograme. Atuul său este că a făcut sport: trei ani de box şi încă 3 de aikido. E greu să îi faci faţă într-o confruntare full contact. Unu la unu sau unu la mai mulţi.

"Îi băteam și apoi le luam din casă"

Mineru' a povestit ce se întâmpla atunci când oamenii refuzau să plătească sau nu aveau banii. „După ce îi udam pe față să-i trezesc din leșin le explicam cine-s. M-a trimis acel domn și trebuie să-i dai atâția bani. Cum facem să fie bine? De multe ori oamenii dădeau banii pe loc, alții mă amânau câteva zile, dar tot îi dădeau. Treaba urâtă era când mergeam după câteva zile și mă așteptau cu câțiva băieți. Aveau impresia că nu pot să-i bat. Nu-mi era frică de ei. Îi băteam și apoi le luam din casă ce-mi spunea cel pentru care m-am dus: ia televizorul, ia aia, aia, aia. Cam ce lucruri de valoare aveau în casă. Coboram jos, luam un taxi și plecam. N-am niciun fel de remușcare. Au fost bani câștigați. Mi-am făcut treaba. Am muncit pentru banii ăia. Am făcut pentru altcineva un bine", spune el, uitându-se în gol. Apoi se răzgândeşte: „am făcut un rău pentru mine și un rău pentru ei. Dacă iei bani împrumut de la cineva niciodată nu trebuie să apelezi la cămătari."

Pentru astfel de activităţi, costurile variau. Uneori a primit 5000 de lei, alteori 12000 de lei. „Cea mai mare sumă pe care am recuperat-o a fost prin 1991. Am recuperat atunci o sută de milioane de lei vechi. Erau bani atunci."

Are mulţi duşmani, dar, cu toate acestea, Mineru' nu merge mereu uitându-se în urma sa: „nu mi-e frică că mă poate recunoaște cineva sau alte lucruri. Nu mi-e frică de cuțit, rangă sau altceva. Nu mă impresionează că cineva are un cuțit în mână, că oricum îl pot bate."

Mesaje de ameninţare

Spune că nu se mai ocupă de „lucruri rele" din anul 2000. Doar că trecutul îl bântuie și acum, după 14 ani de la fostele lui obiceiuri: „și acum mă sună cămătarii din Gherla să mă duc să le recuperez bani. Și acum mă sună și-mi spun că au de recuperat bani din Timișoara. Eu nu mă mai ocup cu așa ceva. Mă amenință. Îmi amenință familia. Îmi schimb numărul de telefon foarte des, dar tot află numărul meu. Primesc mesaje de amenințare și mă sună la telefon și mă amenință că merg la mama și fratele meu. Ei nu înțeleg că acum sunt un om diferit. Vreau să mă schimb. De exemplu numărul meu de telefon îl au trei persoane. Atât."

După ce a renunțat la acel stil de viață a venit în Cluj unde a muncit în construcții: „mi-a fost foarte greu, mai ales că am primit și câteva țepe. Am muncit și nu mi-au mai dat banii. Eram pe punctul de a mă reapuca de treburile de care am fugit și la care mă pricepeam cel mai bine. Dar n-am facut-o", povesteşte Mineru'. Pentru asta îi este recunoscător unei prietene, care l-a ajutat şi l-a încurajat să muncească.

Fiica sa nu îi mai vorbeşte

Are o fiică în vârstă de 24 de ani care nu vorbește cu el pentru că a ales un astfel de stil de viață. Când vorbește despre fiica lui i se schimbă tonul vocii: „are numărul meu și nu mă sună niciodată. Ne-am certat fix pe temele astea." Tace pentru câteva secunde și spune: „ce părere să aibă despre stilul meu de viață dacă nu mă sună și nu povestim? Îți dai seama."

Mineru' a crescut cu mama lui și a avut un vecin în bloc care era gardian la Penitenciarul din Gherla. El l-a învățat de la 13 ani cum să spargă uși sau cum să deschidă lăcate: „cum să fac legitimații false, acte false, ștampile, cum să deschid orice lacăt prin diferite metode, toate lucrurile astea rele de la el le-am învățat."

Mereu i-au plăcut banii. În perioada adolescenței umbla prin baruri și restaurante și încerca să facă bani: „Jucam cărți. Furam cărțile și cioleam numai să câștig eu. Mama mea câștiga pe vremea lui Ceaușescu 2000 de lei, iar eu făceam lunar 4-5000 de lei."

Acum nu lucrează și s-a înscris la un curs de calificare profesională pentru a devenit patiser.„Chestia e că aici în Cluj se fac în fiecare sâmbătă lupte de stradă. Plătești o sută de lei pentru înscriere, iar când am nevoie de bani mă duc. Așa mai fac un ban. Sunt zile când câștig, sunt zile în care pierd. Acum sunt destul de stresat că în fiecare zi mă gândesc cum să fac rost de bani. Dar dimineața îi mulțumesc la Dumnezeu că a mai trecut o zi și sunt sănătos și că nu mai fac ce-am făcut", mărturiseşte Mineru'.

Coleg de celulă cu Gore

Bărbatul are tatuată pe mâna dreaptă o inimioară cu lacrimă de sânge. A făcut trei ani de pușcărie la Gherla, în perioada 1998-2000, pentru mai multe dosare adunate din perioada în care era bodyguard. Au fost niște ani foarte grei și a trebuit să îndure foarte multe lucruri acolo. „Esti ca într-un sanatoriu acolo. Am fost 80 de oameni într-o cameră. În fiecare zi erau bătăi în cameră. Nu exista zi fără bătăi. Dacă făceai puțină gălăgie și te chema cineva să te bați trebuia să te bați. Dacă nu te băteai erai găină sau erai bulangiu. Oricum te băteai și dacă nu făceai gălăgie. Și dacă stateai linistit se legau de tine. De exemplu când ne uitam la televizor unii își doreau să urmărească un post de televiziune, alții își doreau alt post. Fiecare cu opțiunea lui. Și ca să decidem trebuia să ne batem, iar cine câștiga alegea postul la care ne uitam."

Cu Gore a fost coleg de cameră și a avut o mică altercație cu el: „era să-mi dea cu scaunul în cap. Mă bărbieram și a venit din spate cu un scaun să mă lovească în cap. Noroc că l-am văzut în oglindă și m-am ferit. Nu ne-am bătut, dar ne-am certat. Șeful de pe cameră m-a și mutat în altă cameră să nu fiu cu el. Din ce am înțeles ar fi primit ceva scrisoare de acasă cu ceva vești rele."

Sfaturi pentru tinerii care vor să fie "şmecheri"

Cu un astfel de trecut, Mineru' are tot dreptul să dea sfaturi tinerilor care vor să facă pe durii. „Să-și vadă de treabă. Să meargă să muncească și cel mai bun lucru: să nu meargă în baruri. Acolo intri cu tot felul de oameni în vorbă și apare tentația să faci bani ușor și necinstit. Faci o dată, faci de două ori, faci de trei ori, dar într-un final ți se înfundă și mergi puțin la Gherla. În pușcărie."

Mineru' nu mai vrea să facă pe durul. Are o singură dorinţă: să devină patiser și să ducă o viață linistită alături de familia lui.

MIHAI CISTELICAN