SERIAL NATURA CLUJULUI. Un maestru al deghizării

În România acest cosaș trăieşte în Podișul Transilvaniei, la poalele Carpaţilor Orientali, în partea nordică a Podișului Moldovei și în Munţii Apuseni, unde poate fi întâlnit pe pajiştile montane până  la 1.500 m. În Ungaria prezenţa speciei a fost semnalată în zone aflate la 80 m altitudine, aceasta fiind cea mai joasă altitudine la care cosaşul a fost observat. Specia preferă mai ales habitatele mezofile deschise, pajiştile, poienile şi fâneţele aflate în apropierea pădurilor.
 
Isophya stysi este o specie de cosaș de dimensiuni medii, ce se remarcă prin culoarea verde intens a corpului. Antenele sunt verzi sau gălbui şi de două ori mai lungi decât corpul. Ovipozitorul femelei este curbat, iar cercii masculului au o formă caracteristică: sunt puternic curbaţi şi au dinţi mici la capete. Caracteristica distinctivă a speciei este dunga albă ce se întinde de la ochi prin părțile laterale ale toracelul. Are aripi vestigiale, astfel se deplasează numai prin sărituri. 
 
Este un maestru al deghizării: se pierde în peisaj, în ierburile înalte – pe pajiştile montane și se ascunde în special pe frunzele late de stirigoaie. E o specie ierbivoră, preferă părţile verzi ale dicotiledonatelor. În perioada de reproducere, vara, de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii august, masculii emit sunete specifice cu aripile vestigiale, sunetul poate fi uşor recunoscut de specialiști. Ouăle sunt depuse în sol la 1-2 cm adâncime, iar acestea eclozează la final de mai, început de iunie. Indivizii adulţi apar în luna iunie şi trăiesc până la finalul verii. 
 
În cadrul cercetărilor realizate e către asociaţia Apáthy István Egyesület (AIE), specialiştii au căutat cosaşul în siturile Natura 2000 Făgetul Clujului - Valea Morii şi Poienile de la Şard din judeţ. Zonele cercetate au fost împărţite în cvadrate şi au fost studiate printr-o procedură standardă de monitoring: biologii au colectat specimenele cu ajutorul unor fileuri. Specimenele colectate au fost identificate, după care au fost eliberate. Ca metodă adițională, prezența și abundența speciei a fost estimată şi cu ajutorul sunetelor emise de masculi. 
 
În Făgetul Clujului – Valea Morii au fost identificaţi 43 de indivizi, 27 de masculi şi 16 femele. În Poienile de la Şard nu a fost găsit niciun cosaş. În opinia cercetătorilor, dispariţia speciei se datorează restrângerii drastice a habitatelor sale şi a pășunatului excesiv, ceea ce determină dispariţia locurilor în care cosaşul se poate ascunde şi hrăni. Pentru conservarea speciei se recomandă în anumite locuri limitarea păşunatului şi cositului, iar în alte locuri chiar interzicerea lor, cel puțin în perioada în care specia este prezentă în teritoriu şi se reproduce (iunie-august), pentru a permite vegetației să crească la înălţimea preferată de specie. Este important să fie păstraţi şi o parte din arbuşti, în special tufele mici de porumbar, care oferă ascunziș. 
 
Dacă aceste măsuri sunt respectate şi habitatele sunt readuse într-o stare de conservare bună, e de aşteptat ca populaţia de cosaşi să crească, iar suprafeţele de răspândire să se extindă în pajiștile din Făget. Şi reapariția speciei în Poienile de la Şard ar fi probabilă. Cosaşii (genul Isophya) cuprind o serie de specii cu distribuţie limitată, ca Isophya sicula, care poate fi deosebită de speciile înrudite numai pe baza sunetelor emise, şi care poate fi întâlnită numai în Munții Harghitei. 
 
Aceasta este o dovadă că peisajele din Transilvania mai ascund surprize şi oferă adăpost pentru specii care încă nu au fost descrise ştiinţific şi prezentate publicului larg. AIE a realizat în cadrul unui proiect cu finanţare europeană planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, dezbătute de factorii interesaţi în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului este „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară – Făgetul Clujului – Valea Morii, Poienile de la Șard și Someșul Mic”.