SERIAL NATURA CLUJULUI. Dedițeii de taiga strigă după ajutor FOTO

Dediţeii de taiga, o plantă necunoscută pentru mulţi oameni, au şanse mari să se piardă şi mai mult în uitare din cauza faptului că pot fi întâlniţi în tot mai puţine locuri. Micile flori de culoare mov ale acestei frumoase specii rare de la noi vor dispărea în curând de pe pajişti şi nu vor mai colora primăvara, iar astfel biodiversitatea va scădea şi mai mult.

Aceștia fac parte din familia Rannuculaceae. Sunt plante cu peri moderat lânoase care cresc până la 5-40 cm. Frunzele bazale lung peţiolate sunt palmat trisectate, se dezvoltă în timpul înfloririi; este singura specie de dedițel din Europa care are frunze palmate. Florile erecte au formă de clopot, sunt păroase pe dos şi au culoarea violet. Sub flori sunt așezate bractee palmate concrescute în formă de pâlnie. Fructul păstrează stigmatele lungi şi lânoase, având aspectul unui smoc. Înfloreşte în martie – aprilie (poate avea o a doua înflorire toamna).

Dediţeii de taiga sunt răspândiţi din Eurasia până în America de Nord. În Europa pot fi întâlniţi în mai multe ţări: în nord până în Finlanda şi Suedia, în sud până în Ungaria şi România, iar în vest până în Germania. Habitatul lor este reprezentat de pajiști de stepă și silvostepă. Dediţeii sunt rezistenţi la temperaturi scăzute şi preferă rocile și solurile calcaroase, fiind răspândiţi în habitate cu soluri uscate sau jilave.

Ei au ajuns una dintre speciile cele mai periclitate din Europa, deşi iniţial erau foarte răspândiţi. Prezenţa lor în România se restrânge tot mai mult, mai multe populaţii ale speciei au scăzut sau chiar au dispărut, în condiţiile în care în a doua jumătate a secolului trecut au fost observaţi încă în multe locuri din judeţele Cluj, Mureş, Alba, Harghita, Covasna, Suceava.

În prezent, una din populaţiile lor din România este întâlnită la marginea Făgetului Clujului, dar dediţeii sunt prezenţi şi în Cheile Turzii, în Piatra Secuiului de lângă Rimetea, în Secuime (în rezervația naturală de la Reci sau în zona Pogány-havas) şi posibil în Moldova. O populaţie a acestei specii a fost prezentă şi în Valea Fânaţelor din Cluj, dar în ultimul timp aici dediţeii de taiga nu au mai fost observați.

Fiind vorba de o specie de importanță comunitară, protejată în cadrul rețelei Natura 2000, este nevoie de crearea unor arii speciale de conservare acolo unde specia este prezentă. În plus, dediţeii de taiga sunt amintiţi în Convenţia de la Berna dar şi în ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. În planurile de management pregătite pentru cele trei arii protejate, specialiştii au propus includerea dediţeilor de taiga pe lista speciilor țintă.

Primăvara, dediţeii pot cădea cu uşurinţă pradă paşilor animalelor sau turiştilor, care pot zdrobi chiar şi fără să vrea micile plante, dar şi culesul lor în perioada înfloririi este un important factor de risc. Având în vedere că germinează vara, când temperaturile sunt ridicate şi există puţine precipitaţii, această perioadă de germinare târzie influenţează negativ conservarea populaţiilor de plante. Dediţeii au nevoie de suprafeţe libere, preferă zonele deschise şi uscate, plantulele necesită multă lumină pentru a se dezvolta. 

Totodată, în astfel de habitate există o competiţie intensă pentru resursele disponibile, ceea ce îngreunează conservarea speciei de dediţei. Vegetaţia densă, covorul gros de litieră şi de muşchi împiedică extinderea speciei, dar în cantitate moderată acestea uşurează supraviețuirea, reducând evaporarea în perioadele cu ploi puţine. Pe lângă toţi aceşti factori ecologici şi efecte antropice, în România un rol important în declinul speciei îl joacă şi consangvinizarea, deoarece populaţiile păstrate aici sunt mai degrabă mici şi foarte izolate.

O mică populaţie de dediţei poate fi întâlnită pe o suprafaţă foarte restrânsă, undeva la marginea Făgetului Clujului. Aceasta se situează de-a lungul unui drum de pământ preferat de turiştii din zonă. În Făget trăiesc împreună două specii de dediței: pe lângă dediţeii de taiga, vom putea întâlni aici şi dedițeii dacici. Cele două specii sunt greu de distins în timpul înfloririi, dar pot fi deosebite prin frunze.

Ca urmare a efectelor factorilor de risc, multe din efectivele populaţiilor de dediţei de taiga au scăzut drastic; din acest motiv, în diferite ţări au fost pregătite planuri de conservare a speciei, iar în paralel se încearcă creşterea artificială a mărimii populaţiilor existente, urmată de observarea şi măsurarea intervenţiilor realizate. O astfel de intervenţie în sprijinul populaţiei de dediţei din Făgetul Clujului a fost iniţiată şi de grupul de cercetare ecologică a plantelor. Este observată dinamica populaţiei şi se încearcă şi înmulţirea artificială. 

Anul trecut în luna mai au fost strânse seminţe ale populaţiei studiate, care au fost puse la germinat în Grădina Botanică din Cluj-Napoca, iar în octombrie 2015 au fost plantaţi 88 de indivizi ai speciei, într-o zonă curăţată anterior de litieră. O astfel de procedură poartă numele de conservare ex-situ, presupunând îngrijirea indivizilor speciei în afara habitatului natural şi readucerea lor ulterioară în acest habitat. Cercetătorii îşi exprimă speranţa că aceste încercări îşi vor arăta roadele, că indivizii vor supravieţui acestei ierni şi că în primăvara viitoare vor începe repopularea habitatului natural.

 Cercetările din aria protejată Someşul Mic au fost efectuate în cadrul unui proiect cu fonduri europene implementat de asociaţia Apáthy István Egyesület, în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din judeţul Cluj, dezbătute de factorii interesaţi în cadrul unor întâlniri publice. Denumirea proiectului este „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară Făgetul Clujului – Valea Morii, Poienile de la Șard, Someșul Mic”.