Adelin Petrişor, despre motociclete, alcool şi familie

Cunoscutul reporter TV şi-a lansat la mijlocul săptămânii volumul “Războaiele mele”, în faţa studenţilor jurnalişti din Cluj.

Între autografe, fotografii cu studentele şi interviuri “serioase”, şi-a găsit timp să răspundă, pentru ziua de weekend, şi la câteva întrebări despre viaţa lui de om obişnuit.

Lumea te cunoaşte ca reporter de război şi azi ai recunoscut că faci şi motociclism, şi snow-boarding. Ai hobby-uri mai paşnice?
Citesc, joc golf, cred că sunt paşnice, dar şi motociclismul e paşnic, şi snow-boardingul. Am avut o mână şi două coaste rupte, atât, deci n-a fost mai grav...

E mai periculos să te dai cu placa decât să mergi într-un război?
Am scăpat din multe războaie şi era să mă omoare un moldovean la Roman, în 2000, când mi-a tăiat calea pe şosea. Noi mergeam la o filmare la Iaşi, tocmai fusese asasinat liderul sindical Săhlean, de la TEPRO, şi ne grăbeam să facem transmisiunea de la ora 19:00. Şi tipul ăsta ne-a tăiat calea, am avut vreo 12 fracturi la mână. Aşa că eu spun că pericolul e relativ: poţi să mori la Roman, nu trebuie să te duci în Kandahar ca să mori.

Apari la televiziune cu subiecte foarte dinamice. Cum eşti în viaţa de zi cu zi?
Un tip foarte dinamic, adică nu stau pe loc. Cred că sunt uneori obositor, pentru că vorbesc foarte mult, îi “asasinez” pe ai mei, de multe ori râd şi încerc să fiu optimist şi alţii sunt supăraţi şi încerc să am grijă de ei. Dar mulţumită părinţilor mei cred că sunt o persoană absolut OK, măcar am şapte ani de-acasă.

Ştim că eşti căsătorit şi ai o fetiţă. Cum e viaţa de familie? Ce spune soţia ta despre viaţa de familie cu un tip care poate pleca oricând într-un loc destul de periculos?
Din moment ce stă cu mine, înseamnă că părerea ei e bună (râde). Suntem împreună de prin 1998 şi din moment ce a fost de acord să avem un copil, cred că e OK. Sper să fie aşa şi în continuare. E bine să fii părinte, cred că e cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat, lăsând la o parte premii, cărţi sau oameni care-ţi arată că-ţi apreciază munca. Fiică-mea “mă rupe”. Sunt două fiinţe care-mi taie respiraţia şi sar pe mine când ajung acasă: una e fiica mea, care deocamdată merge de-a buşilea, şi a doua e căţeluşa mea, un Golden Retriever, care e geloasă...

Fiica ta te-a moştenit ca temperament?
Încă nu ştiu, are doar zece luni (râde). Deocamdată, încercăm să aflăm dacă e stângace sau dreptace, pentru că noi suntem amândoi stângaci.

Ai călătorit în multe zone de război din lume. Dar vacanţele unde ţi le faci?
Spania îmi place foarte tare. Dacă aş avea vreodată mulţi bani, m-aş stabili la Valencia, cred. Şi oamenii sunt OK, sunt toleranţi cu românii, deşi ai noştri le-au făcut o groază de probleme. Am fost în Europa, în ţări exotice... Am dus-o pe nevastă-mea în Orientul Mijlociu, a suferit săraca. I-am arătat Iordania, care e o ţară frumoasă, am fost în Egipt, la Marea Roşie, însă în Egipt, când mergeam din sud spre Cairo şi lumea vorbea despre posibile atentate, nu cred că i-a plăcut foarte tare. Mie-mi place Orientul Mijlociu şi de aceea am mers şi în vacanţă acolo, nu ca s-o pun pe soţia mea în pericol, ci ca să-i arăt cât de frumoasă e lumea de acolo.

Ce-ai fi vrut să fii dacă nu erai jurnalist?
Era să fiu procuror, voiam să mă fac magistrat, lucrarea de diplomă mi-am făcut-o la Criminalistică, “Identificarea armelor de foc”. Mă uit ce-i pe la ei, mă uit şi ce-i pe la noi şi parcă-s mai mulţumit că sunt ziarist. (râde)

Ce-ai alege între cofetărie şi berărie?
Cofetăria. Nu beau alcool. Fumez foarte mult, ceea ce nu vă sfătuiesc să faceţi, însă nu beau alcool. Nu sunt protestant, n-am fost alcoolic, nu sunt dintr-o sectă, pur şi simplu nu beau. Am făcut precizările pentru că multă lume mă întreabă lucrul ăsta...

(A întrebat Claudiu GROZA)