Frumoasa actriţă Iulia Verdeş vorbeşte despre rolul de jurat la Comedy Cluj

Talentata şi frumoasa actriţă Iulia Verdeş se află în juriul tânăr şi energic al competiţiei de scurtmetraje de la Comedy Cluj, unde va avea de luat o decizie dificilă, având în vedere competiţia foarte bună. Tânăra s-a îndrăgostit de Cluj şi cu zâmbetul mereu pe buze ne-a vorbit despre Comedy şi despre suişurile şi coborâşurile din cariera sa.

Am înţeles că există o mică poveste ironică despre cum ai ajuns să jurizezi scurtmetrajele din această ediţie de Comedy Cluj.

Da. Mi se pare foarte amuzant că în momentul în care eu eram jurizată la Gala HOP s-a întâmplat să primesc un telefon şi să mi se propună să fiu eu parte din juriu şi să decid eu cine câştigă şi cine nu. De când am început marea călătorie în actorie, tot timpul am fost la castinguri, la audiţii unde cineva mă privea şi cineva îşi dădea cu părerea dacă e bine sau nu şi, practic, din punct de vedere al carierei, întotdeauna am fost în mâna altcuiva, nu a depins niciododată nimic de mine, ci decizia venea din partea celuilalt. Este prima dată când mă confrunt cu situaţia asta în care decizia este şi de partea mea. Nu o să mă răzbun pentru ce mi s-a întâmplat până acum (râde). Sper din tot sufletul să luăm cea mai bună decizie şi eu şi colegele mele pentru că noi vom fi cât se poate de corecte şi până acum, tot ce pot să spun, din câte am văzut, este că am rezonat toate trei la acelaşi film, nu divulgăm nimic şi mai avem de văzut acuma competiţia filmelor scurte independente, unde deja se aude un zvon şi anume că selecţia a fost foarte bună şi asta presupune că o să ne îngreuneze nou munca mai mult decât probabil ne aşteptam. Oricum sunt atât de fericită că am venit la Comedy Cluj pentru că ducem o lipsă imensă de umor în viaţa noastră. Am uitat ce-i ironia, am uitat ce e umorul şi chiar sunt fericită că sunt aici.

 

Secţia de scurtmetraje pe care o veţi juriza se împarte în cele studenţeşti şi scurtmetraje independente. Cât de importantă este această competiţie pentru tinerii studenţi care participă?

Din punctul meu de vedere nu este important doar să câştigi în astfel de competiţii. Este important să participi. Dincolo de premiu, îşi dă şansa să te faci văzut. Un premiu într-adevăr îţi aduce notorietate o jumătate de an, un an, dar dacă cineva te-a văzut, indiferent că ai luat premiu sau nu, se pot naşte, după aceea, lucruri mult mai drăguţe care pot fi de lungă durată. Mie îmi place să iau premii (râde), dar dacă ar fi să balansez ce ar fi mai important pentru mine la ora actuală, să iau premii sau să fac nişte proiecte de lungă durată care să menţină totuşi o linie de plutire, cred că acum, privind în perspectivă, e nevoie şi de proiecte care să dureze mai mult.

Ce vei urmări la filme atunci când vei decide cine câştigă şi cine nu, deoarece tu te declarai mai atentă către partea emoţională, însă colegele tale din juriu suneau că ai un simţ anume pentru partea tehnică şi de detaliu?

La mine merg mână în mână. Dacă actoria nu a fost suficient de bună sau filmul nu a menţinut povestea, normal că fără să vrei, defectul cu care venim, că suntrem actori, duce în partea tehnică, să te uiţi oare cum au făcut asta, de ce s-a întâmplat asta, adică intru în partea tehnică fără să vreau, dacă s-a rupt filmul undeva. Dacă nu m-a prins suficient de mult povestea sau dacă m-am simţit minţită oarecum. E un defect într-adevăr problema asta, că atunci când îmi propuneam să merg la film, mergeam să văd cum fac alţii, practic priveam un film ca să mă educ pe mine, să pot să-mi fiu autodidact şi mi-am dat seama că nu e chiar ok să uit că sunt spectator. Dar la Comedy sunt în primul rând spectator.

Pentru tine ca actriţă este mai uşor să joci roluri în care te identifici sau, din contră, roluri complet diferite de persoana care eşti in viaţa de zi cu zi?

M-am întâlnit cu ambele situaţii şi niciuna nu este uşoară. 100% nu o să te identifici niciodată cu un personaj, dar chiar dacă mă identific în proporţie de 70% sau 30% încerc să îmi las amprenta cât se poate şi cât îmi dă regizorul voie. Oricum, indiferent de cât de mult mă identific sau nu, munca asta nu e numai a mea. E un cumul de energie, de atmosferă, de creativitate şi toate astea nu vin doar din partea mea. Vin şi din partea regizorului, a scenaristului, vin din partea colegilor mei de platou sau de pe scenă şi un mare aport îl are şi costumul şi machiajul ş ilumina, deci un poţi să spui că este în totalitate munca ta.

Din punctul tău de vedere, este mai greu să faci şi să joci drame sau comedii?

Este foarte greu să faci publicul să râdă. În primul rând trebuie să ai un subiect foarte bun şi în comedie greu găseşti. Ar trebuii să se facă multe exerciţii ca să iasă ceva. Trebuie să încerci, să sapi tot timpul ca să poţi să vii cu ceva cu adevărat bun. Eu am jucat mai mult drame, iar în teatru am jucat şi comedie, dar mie îmi place să joc cam orice şi atunci ce vine, dacă îmi place, este bine primit, indiferent că e comedie sau dramă.

Recent ai înceiat filmările la o producţie daneză. Despre ce este vorba şi cum ai reuşit să treci de graniţele României?

Proiectul ăsta a început anul trecut printr-o audiţie online. Am fost la un workshop în Sarajevo unde de prima dată ni s-a spus să începem să aplicăm online, la diferite castinguri, chiar dacă asta presupune să plătim un feed de 5 euro pe lună sau pe an. Pe un asemenea site am aplicat şi eu pentru selecţia la producţia daneză şi am primit un răspuns la un moment dat în care eram întrebată dacă vreau să fac un skipe cu regizorul. Am primit vestea cu mare bucurie. Am plecat a doua zi în Franţa pentru că echipa este daneză într-adevăr, dar s-a filmat într-un castel în Franţa. Am întâlnit o echipă surprinzător de frumoasă. Spun surprinzător deoarece despre nordici se spune că sunt reci, dar am fost primită cu braţele deschise. Am stat trei săptămâni plecată şi acum mai avem nevoie de o secvenţă şi urmează să mă întorc în Danemarca pentru a filma finalul. Este o dramă, dar din păcate nu am voie să dau pera multe detalii, deoarece ei vor să facă un eveniment destul de mare şi pentru că m-au plăcut foarte mult, vor să-mi facă un cadou special, şi anume să facă o premieră şi în Bucureşti sau undeva în România. Oricum filmul este cât se poate de danez şi se simte că e nordic.

Încotro te îndrepţi acum şi către ce anume ţinteşti?

Îmi place să o iau step by step, să zic aşa, pentru că s-a întâmplat să ţintesc foarte sus, să fiu foarte, foarte sus şi să nu se mai întâmple nimic şi atunci înâlţimea e mult prea mare, iar căderea mult prea dureroasă. Dar de ţintit, vorba aia românească "ţinteşte la stele ca să nu stai în noroi".

Iulia este studentă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie, secţia Actorie. În urma rolului "ea" din filmul artistic independent "Elevator", în regia lui George Dorobanţu, după un scenariu de Gabriel Pintilei, a participat şi a obţinut premii la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale. Este cunoscută publicului larg pentru rolul principal Miruna din filmul serial "Om bogat, om sărac", produs de MediaPro.