Foto Mănăstirea iezuită de pe Calea Mănăştur, anii '60

Istoria clădirii începe cu o casă medievală pe care o anume Barbara Szentpáli o cumpără în 1605, iar în 1626 o dăruieşte iezuiţilor.

Alungat din oraş în 1603, ordinul iezuit revenise în zona Clujului în 1615, când a primit în posesie actuala Biserică Calvaria, aflată însă în ruină. Fiindcă nu aveau o clădire mai bună la îndemână, mănăstirea şi colegiul iezuite vor funcţiona până în 1670 în clădirea donată de Barbara Szentpáli, situată acum la numărul 9 de pe Calea Mănăştur.

„După 1670, colegiul funcţionează în oraş (...), clădirea din Cluj-Mănăştur continuând să funcţioneze ca mănăstire", spune istoricul Mircea Ţoca în lucrarea „Clujul baroc". Potrivit sursei citate, mănăstirea iezuiţilor este supusă unor ample lucrări de reconstrucţie în secolul al XVII-lea, fiind reinaugurată în 3 noiembrie 1747, dată marcată şi pe bolţarul din vârful porţii carosabile a edificiului. Mănăstirea a rămas în posesia iezuiţilor până la desfiinţarea ordinului, în 1773. În 1894, edificiul intră în posesia Academiei Agricole, predecesoarea USAMV, iar mai apoi ajunge în proprietatea oraşului.

Puţină lume ştie că această clădire se număra, în urmă cu câteva sute de ani, printre punctele de reper ale Clujului, chiar dacă se afla în afara zidurilor medievale ale oraşului, la limita cu satul Mănăştur. Este probabil singura clădire care mai supravieţuieşte din vechiul Mănăştur, cu excepţia Bisericii Calvaria, care a fost însă reconstruită la sfârşitul anilor 1800. Aici, pe Calea Mănăştur nr. 9, a funcţionat pentru o bună perioadă de timp o mănăstire iezuită, pe lângă care exista şi un colegiu, cel din care îşi trage rădăcinile Universitatea „Babeş-Bolyai".

© Institutul Național al Patrimoniului