Foto O brânză unică în lume se prepară de peste 300 de ani în grota de la Țaga, județul Cluj / Bacteria specială care nu poate fi reprodusă în laboratoare

O specialitate de brânză este unul dintre produsele tradiționale care reprezintă cel mai bine Clujul. Puțini știu că această brânză a fost creată la Cluj de o familie de elvețieni ce s-a mutat la Turda în jurul anului 1750.

Prin 1750, un tânăr meșter elvețian al cuprului, pe numele lui Schelling Balthasar, se stabilea în România, mai precis la Turda, cu dorința de a-și dezvolta meșteșugul. Cincizeci de ani mai târziu, celebra familie de intelectuali Schilling cumpăra moșia Năsal. Așa se conturează firul narativ al unei povești de mândrie culinară transilvană: brânza de Năsal.

Schilling János (1791–1859), inginer în construcții, este creditat ca fiind primul proprietar din familie al Năsalului. Soția și copiii lui, Rudolf și mai apoi Ottó, s-au preocupat vreme de decenii de tot ce a însemnat coordonarea activității moșiei Năsal.

Brânza de Năsal, nu doar că a fost creată în satul Năsal, comuna Țaga, județul Cluj, de către familia Schilling din Turda, dar este și primul produs din România care a obţinut statutul ”denumire de origine protejată în Uniunea Europeană”.

Bacteria care se pune pe brânză în mod natural

În comuna Țaga, există o grotă, unde trăiește o bacterie specială, numită Brevibacterium Linens. Această bacterie nu trăiește decât pe rocile dintr-o zonă specifică peșterii, iar în condiții optime de temperatură și umiditate, bacteria se pune, în mod natural, pe brânză, fără a fi nevoie de intervenția omului.

Se spune că, mai demult, unul din multele transporturi de la Țaga către Cluj a fost cumpărat în întregime de un comerciant grec, care și-a uns pereții peșterii de acasă cu brânza de Năsal, dorind să obțină o replică a grotei naturale. Desigur, experimentul grecului a fost unul nereușit, relatează clujenii.ro. De-a lungul timpului s-a mai încercat reproducerea bacteriei și a condițiilor din peșteră în laboratoare, însă fără succes.

La Expoziția Universală de la Paris din 1899, brânza de Năsal a primit medalia de aur. Imaginea mărcii Năsal, concepută de băiatul lui Ottó, Zoltán, reproduce povestea cu brânza furată din fabula lui Jean de la Fontaine, „Corbul și vulpea”, iar pe fundal apare dealul cu grota naturală de la Țaga.

Pe atunci, producția era văzută ca fiind mai mult o afacere de familie, afacere la care participal mai toți membrii. Ambalarea era manuală și se cântărea fiecare bucată, iar după se scria pe pachețel gramajul exact. Piața de desfacere era Clujul, dar și marile orașe ale Transilvaniei, iar în anii 1940, brânza de Năsal se găsea și la Budapesta în celebrul restaurant Gundel (despre faima restaurantului a scris și New York Times în 1939).

Ultimul proprietar al moșiei Năsal a fost fiul lui Schilling Ottó, János, care a fost condamnat la închisoare în 1948 pe motive politice, datorită poziției sale de funcționar guvernamental. Tot atunci, peștera a fost naționalizată, iar în 1954, la Țaga a început producția industrială a brânzei de la Cluj.