Povestea Galeriei de Artă a artiştilor ardeleni din Parcul Central

Clădirea în stil Bauhaus cu accente transilvănene, ascunsă printre copacii parcului, aproape de podul de la Napoca, are o istorie fascinantă dar puţin cunoscută.

Totul a început în 1930, când s-a organizat prima mare expoziţie transilvană de artă la Cluj cu participarea a 50 de artişti români, maghiari şi germani. A fost prima manifestare de acest gen de după război la care un anume Valeriu Moldovan, director regional, a promis ridicarea unei galerii de artă dedicate la Cluj. Deja la acea vreme locaţia aleasă a fost Parcul Central (Sétatér).

Din promisiuni nu s-a ales nimic, deşi celebrul arhitect Kós Károly a pregătit şi a publicat planurile clădirii încă din 1930. Lucrurile s-au schimbat în 1942 când primarul oraşului de la acea vreme, Keledy Tibor, patron al artei transilvănene, a reuşit să asigure, în plin război, fondurile necesare. Clădirea a fost ridicată de renumitul constructor Rácz Mihály într-un timp record, pe baza planurilor lui Kós. A fost inaugurat cu o expoziţie de lucrări ai artiştilor locali pe data de 27 martie 1943, găzduind ulterior mai multe expoziţii cu vânzare. Etajul clădirii a fost alocat pictorului Szolnay Sándor ca şi atelier de pictură; i-a fost permis să-l folosească chiar şi în timpul comunismului, până la decesul artistului din 1950. Szolnay a şi imortalizat construcţia într-o pictură recent descoperită.

Astăzi clădirea aparţine Universităţii de Artă şi Design din Cluj, găzduid departamentul de pictură.