Prostituția în Clujul interbelic este un subiect fascinant care reflectă nu doar realitățile sociale ale epocii, ci și transformările orașului în contextul Marii Uniri și al modernizării rapide din perioada interbelică. Iată o prezentare generală a fenomenului:
Contextul general: Clujul în perioada interbelică
După 1918, Clujul a trecut printr-o perioadă de reconfigurare administrativă, culturală și economică. Devenit un important centru universitar și cultural al noii Românii Mari, orașul s-a modernizat rapid, dar modernizarea a venit și cu probleme sociale specifice urbanizării accelerate: sărăcie, migrație rural-urbană, șomaj, dar și creșterea activităților ilicite, inclusiv prostituția.
Femeile implicate
Majoritatea prostituatelor proveneau din medii sărace – tinere venite de la țară în căutarea unei vieți mai bune, fără educație sau sprijin familial. Unele alegeau această cale din lipsă de alternative, altele erau traficate sau manipulate de proxeneți. Existau, însă, și prostituate de lux, frecventate de ofițeri, funcționari sau oameni de afaceri, care lucrau în localuri de elită sau ca „curtezane”.
Prostituția: Legală, tolerată sau ascunsă?
În perioada interbelică, prostituția era legală și reglementată în România, inclusiv în Cluj. Femeile care se prostituau erau obligate să fie înregistrate, să efectueze controale medicale regulate și să activeze doar în anumite zone stabilite de autorități.
Reglementări:
• Exista un registru al prostituatelor, gestionat de poliție și serviciile sanitare.
• Controlul medical era obligatoriu (de 2 ori pe săptămână în unele cazuri).
• Prostituatele autorizate lucrau în bordeluri licențiate, cunoscute și sub numele de „case de toleranță”.
Unde se practica prostituția în Cluj?
Prostituția era concentrată în anumite cartiere sau străzi marginale. Unele surse locale și mărturii din epocă menționează zone precum:
• strada Horea (fostă stradă a Gării) – unde existau pensiuni dubioase și bordeluri mascate.
• strada Croitorilor și în zona Pieței Mihai Viteazul – locații frecventate de soldați, muncitori sau studenți.
Dimensiunea sanitară și socială
Autoritățile erau preocupate de:
• Prevenirea bolilor venerice (sifilis, gonoree), motiv pentru care controlul sanitar era riguros.
• Reintegrarea socială a femeilor, prin acțiuni caritabile sau religioase, în special din partea unor organizații precum cele ale călugărițelor sau ale Asociației Femeilor Române.
Percepția publică și în presă
Presa interbelică clujeană trata adesea prostituția cu un amestec de moralism, ironie și senzaționalism. Se scriau articole despre:
• Raziile poliției în case de toleranță ilegale.
• „Scandaluri” în care erau implicați funcționari, studenți sau chiar figuri publice.
• Campanii de moralizare publică, mai ales în preajma marilor sărbători religioase.
Prostituția și cultura
Interesant este că tema prostituției apare și în literatura vremii sau în relatări memorialistice. De exemplu, unele scrieri ale studenților de la Universitatea Regele Ferdinand (actuala UBB) menționează, uneori cu ironie, viața de noapte a orașului, cu cabarete, dansatoare și femei „cu trecut misterios”.
Declinul și interzicerea
După instaurarea regimului comunist (1947-1948), prostituția a fost interzisă oficial în România. Casele de toleranță au fost închise, iar fenomenul a fost împins în clandestinitate. În Cluj, ca în întreaga țară, acest lucru a însemnat o schimbare completă a modului în care era percepută și tratată prostituția.
Sinteză realizata cu ChatGPT. Text adaptat și fotografie: Ilyes Claudiu (admin,) - Clujul și clujenii
