Se dă start la "Jocurile Foamei" în cinematografele clujene VIDEO

"The Hunger Games: Catching Fire" şi animaţia "Khumba" sunt premierele acestui weekend.

The Hunger Games: Catching Fire

Al doilea film din trilogia "Jocurile Foamei" continuă cu povestea personajului principal Katniss Everdeen care, întoarsă în Districtul 12, aşteaptă ca viaţa sa să revină la normal, dar absenţa lui Gale, relaţia greoaie cu Peeta şi vizita surprinzătoare a preşedintelui Snow o dau peste cap. În Turul Învingătorilor pe care trebuie să-l facă cu Peeta află că anumite districte s-au răsculat şi că ea trebuie să-şi arate adevărata dragoste faţă de Peeta ca să tempereze lumea. Vor avea sorţi de izbândă sau vor eşua?

Rulează la Cinema City Iulius şi Polus

Khumba

Din cauză că e dungată numai pe jumătate, Khumba e alungată dintre ai ei pentru că toţi sunt convinşi că din cauza ei e secetă. Pentru a-şi recăpăta dungile, dar şi curajul, Khumba porneşte în aventura vieţii ei. Iată că o zebră doar pe jumătate vrea întreaga atenţie primită de Marty din "Madagascar".

Rulează la Cinema City Iulius şi Polus

Recenzie: "Jocul lui Ender" a uitat câteva dintre regulile principale de desfăşurare

Filmul „Ender's Game" („Jocul lui Ender") ne arată cum armata americană a viitorului îl împinge de la spate pe un puşti de 15 ani să devină amiral şi să conducă întreaga flotă în ceea ce se simte a fi un interval de vreo 2 săptămâni.

Toată avansarea asta rapidă în grad e pusă pe seama faptului că puştiul Ender, interpretat de Asa Butterfield, e foarte bun la jocuri pe computer şi la simulări ale tacticilor de război, tot pe computer (cel puţin aparent, tot pe computer). Desigur că evoluţia lui Ender de la cadet ajuns în programul de antrenament militar şi până la statutul de comandant şi amiral nu e deloc credibilă. Şi nu e evoluţia dospită în naraţiunea cărţii, unde acţiunea şi totodată programul de pregătire al lui Ender se întinde de-a lungul câtorva ani. Ar fi fost mai bine să găsească pentru film un actor-copil care să joace măcar preţ de câteva scene rolul adolescentului Asa Butterfield, astfel încât personajul să capete o oarecare consistenţă. Regizorul Gavin Hood (din al cărui palmares nu iese în evidenţă decât un film slab cotat cu „Wolverine") s-a bazat mai degrabă pe efectele speciale decât pe consistenţa scenariului.

În acest viitor îndepărtat în care se petrece acţiunea din "Jocul lui Ender", oamenii trăiesc cu teama unei noi invazii a formicilor, nişte gândaci extratereştrii care aduc a furnici supradimensionate. Cu toate că au trecut zeci de ani de la ultima invazie care a pustiit planeta şi niciun alt semn de atac nu a venit din partea extratereştrilor, armata americană îşi pregăteşte flota spaţială de război. Este nevoie de un lider care să poată înţelege felul în care gândesc şi acţionează aceşti inamici. Cum extratereştrii nu şi-au dezvoltat organe de vorbire, felul lor de a comunica a rămas un mister pentru oameni. Ender e cel care îşi dă seama că formicii îşi transmit între ei gândurile prin telepatie şi astfel acţionează unitar.

Probabil şi presat de sistemul de la Hollywood, scenariul a schimbat destule lucruri faţă de carte şi a ajuns să îl aducă pe Ender într-un soi de relaţie de cuplu cu Petra, colega lui de şcoală militară, jucată de Hailee Steinfeld (tânăra care a surprins plăcut în remake-ul regizat de fraţii Coen pentru „True Grit"). În carte, Ender e un singuratic, ţinut în izolare tocmai de cei care îl pregătesc să devină liderul flotei. În film, Ender e ajutat de Petra să înveţe tehnicile de luptă în gravitaţie zero şi asta te face să ai mai puţină încredere în el şi în capacităţile sale unice.

Omisiunea cea mai importantă rămâne însă legată de comunicarea empatică prin telepatie pe care Ender descoperă că o poate avea cu formicii. În film nu apare ceea ce în carte îi spune regina extratereştrilor, iar acest lucru duce la cu totul alt deznodământ, simplificat. Singura conversaţie concludentă din film, purtată de Ender cu sora lui Valentina, îşi pierde din substanţă din cauză că e înlăturată în ecranizare "conversaţia" telepatică a eroului cu regina formicilor. Ca să-ţi învingi duşmanul trebuie să-l cunoşti îndeaproape şi în profunzime, iar când îl cunoşti astfel nu ai cum să nu-l iubeşti cum se iubeşte pe sine - asta e replica cea mai importantă din film, ale cărei implicaţii se pierd. Filmul nu te lasă să-l cunoşti pe Ender de aproape şi în profunzime şi de asta e greu să-l iubeşti. (Raluca Bugnar)