Și-a luat licența la Cluj, apoi a plecat în Germania și a făcut istorie. E pionierul zborurilor cosmice

Rachetele și călătoriile spaţiale nu ar fi existat fără munca de geniu depusă de fizicianul, matematicianul şi inventatorul român de origine germană Hermann Oberth, şcolit la Cluj şi considerat şi astăzi părintele aeronauticii.

Fizicianul, matematicianul şi inventatorul român de origine germană Hermann Oberth, considerat părintele aeronauticii, s-a născut la Sibiu, la 25 iunie 1894.

Mai târziu s-a mutat la Sighişoara, unde tatăl lui, care era medic de profesie, a fost numit director al spitalului orăşenesc. Ulterior, a revenit în acest oraş ca profesor la liceul de fizică şi matematică.

La Sighişoara a urmat cursurile Liceului "Şcoala din Deal", perioadă în care s-a arătat preocupat de diferite invenţii şi de studiul zborului cosmic. Cărţile care l-au influenţat cel mai mult, în această perioadă, au fost cele ale lui Jules Verne, în special volumul "De la Pământ la Lună". A început să calculeze viteza cu care capsula spaţială ar fi trebuit să plece pentru a învinge gravitaţia şi a ajunge la Lună.

La doar 14 ani a realizat un proiect de rachetă. Totodată, a preconizat folosirea unui combustibil lichid pentru rachetele interplanetare, iar un an mai târziu a proiectat o centrifugă cu un braţ de 35 cm lungime, similar celor folosite astăzi la antrenamentele cosmonauţilor, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române/1866-2003'' (Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Primul motor-rachetă l-a conceput în 1917, folosind cuplul alcool-oxigen. Apoi, în 1920, a propus soluţia rachetei cu mai multe trepte.

După război, s-a înscris mai întâi la Facultatea de Medicină, pe care a părăsit-o pentru a se consacra fizicii. În 1923, şi-a luat licenţa în fizică la Universitatea din Cluj. Lucrarea sa de diplomă, ''Racheta spre spaţiile interplanetare'' a apărut în acelaşi an la Munchen. În cadrul lucrării erau descrise fazele zborului rachetei, precum şi efectele avute asupra organismului. În introducere a formulat cele patru etape ale cuceririi spaţiului, numite de specialişti "cele patru teze ale lui Oberth".

Începând cu 1938, a desfăşurat o intensă activitate tehnică în cadrul institutelor politehnice din Viena (1938-1939) şi Dresda (1940-1941). În 1962 s-a stabilit definitiv la Feucht, unde, peste un an, a luat fiinţă societatea care-i poartă numele, al cărui obiectiv principal era folosirea zborului cosmic exclusiv în scopuri paşnice.

Alături de C.E. Ţilokovski şi R.H. Goddard, a fost considerat drept pionier al zborurilor cosmice.

De numele său se leagă conceperea primelor rachete balistice de mare distanţă din lume (1942). A elaborat, în 1947, proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului; a preconizat cosmonave propulsate prin energia electrică produsă de pe bază de radiaţii solare; a propus utilizarea radarului pentru determinarea permanentă a distanţei dintre rachetă şi Pământ.

Invenţia 26 ''procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă'' (''Efectul Obert'', 1931) a fost înregistrată la Oficiul de Invenţii al României. În acelaşi an, a luat startul şi prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepţia sa.

A fundamentat construcţia şi utilizarea motoarelor-rachetă în astronautică şi în tehnica militară, fiind considerat fondator al astronauticii. Autor al mai multor invenţii, între care: răcirea motoarelor şi pompelor cu ajutorul propergolilor lichizi, navigaţia inerţială, deviatorii de jet din grafit, motorul rachetă electrostatic, sateliţii artificiali şi cu rol de centrală electrică solară ş.a.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări: ''Este posibilă navigaţia spaţială'' (1927); ''Căile navigaţiei spaţiale'' (1929); ''De la racheta cu artificii la nava cosmică. Domeniile de aplicaţie ale rachetelor'' (1929, tradusă în engleză şi japoneză); ''Zborul rachetelor şi zborul în vid'' (1932); ''Despre optimizarea rachetelor multietajate'' (1941); ''Teleghidarea rachetelor antiaeriene'' (1949); ''Spaţii orbitale'' (1952); ''Proiectarea unei centrale electrice solare pentru irigarea deşerturilor şi desalinizarea apei de mare'' (1953); ''Menschen im Weltraum'' (1954, tradusă în engleză, franceză, italiană, japoneză, olandeză, spaniolă şi croată); ''Das Mondauto'' (1960, tradusă şi în engleză); ''Semnificaţia zborului spaţial'' (1972); ''Oglinda cosmică'' (1978) ş.a.

A fost membru de onoare al Ligii pentru Navigaţia Spaţială din Breslaw (Wroclaw), al Societăţii Britanice Interplanetare, al Societăţii Americane pentru Radiotehnică, al Academiei Germane de Ştiinţă, preşedinte de onoare al Societăţii pentru Explorarea Spaţiului Cosmic din Stuttgart. Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Hermann Oberth a murit la 28 decembrie 1989 la Feucht, Nuremberg. Membru post-mortem al Academiei Române (31 ianuarie 1991).

În semn de apreciere pentru contribuţiile aduse, Societatea "Hermann Oberth" a fondat, în 1971, Muzeul Spaţiului "Hermann Oberth" în Feucht, un mic oraş în apropiere de Nuremberg, potrivit www.oberth-museum.org.

În România, a fost inaugurată în 1994, la Mediaş, Casa memorială ''Hermann Oberth'' cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui savant. Totodată, la Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas din Sighişoara, există o expoziţie dedicată celei mai mari personalităţi a oraşului.