STUDIU: Femeile sunt discriminate la job. Cu toate acestea, cele mai multe preferă un şef de sex masculin

Femeile preferă un şef bărbat, cele necăsătorite sunt obligate să lucreze mai mult, iar doza de misoginism există şi între reprezentantele sexului frumos. Acestea sunt câteva dintre concluziile unui studiu care a vizat observarea inegalităţii de şanse pe piaţa muncii în regiunea de Nord-Vest.

Pentru realizarea studiului au fost chestionate peste 400 de femei şi tot atâtea companii. Pe lângă partea cantitativă, a existat şi o parte calitativă de interviuri sau focus grupuri, precizează realizatorii studiului.

Când apare discriminarea
În opinia angajatelor, discriminarea apare des sau foarte des în cazul accesului la un loc de muncă, a comunicării şi relaţiei dintre angajat şi angajator, a repartizării în diferite compartimente ale organizaţiei şi mai puţin în cazul aspectelor mai bine reglementate (contract de muncă, siguranţă).

Rezultatele studiului calitativ au indicat următoarele situaţii de discriminare: discriminarea bărbat - femeie în câmpul muncii, discriminarea pe baza concediului de maternitate, discriminarea între femei căsătorite și cele necăsătorite, discriminarea între angajatele cu vechime mai multă și cele începătoare, discriminarea între angajatele mai în vârstă şi cele tinere, diferenţe în promovarea la locul de muncă, salarizarea şi faptul că femeile ar avea abilităţi mai proaste de negociere.

"Am decupat mai multe paliere de discriminare. Discriminarea bărbat femeie în câmpul muncii era oarecum clară, deşi ea nu este foarte conştientizată nici de bărbaţi, nicide femei, ci mai degrabă apare dacă analizăm indicatorii. Un exemplu a fost înclusiv în şcoli, care sunt medii de muncă majoritar feminine, însă cei directorii de şcoală sunt majoritatea bărbaţi, deşi baza de selecţie ar acorda o mai mare şansă femeilor fiind mai multe. Deci inegalitatea pe piaţa muncii există", explică sociologul Alina Bîrsan.

Femeile necăsătorite, spre exemplu, se plâng că sunt trimise mai des în delegaţii şi că lucrează mai mult peste program faţă de cele căsătorite. "Şeful le spune <<tu nu ai familie acasă, deci tu poţi să te duci sau să lucrezi în plus, nu ai obligaţii personale>>, după cum percep femeile", spune sociologul.

Totodată, există discriminare şi între femei. "Nu vorbim numai de discriminarea bărbat-femeie, ci şi de discriminare femei-femei şi chiar o concluzie a acestui studiu este o existenţa unei mari doze de misoginism de femei către femei", precizează Alina Bîrsan.

 

Stereotipul angajatei perfecte
Studiul a arătat că viaţa de familie a femeilor poate fi un impediment în ascensiunea lor în carieră. Mai exact, candidatul ideal pentru angajator pare a fi femeia cu vârste cuprinse între 35 şi 40 de ani, agajatorii considerând că până la vârsta de 35 de ani acestea au ca prioritate căsătoria şi copiii, iar după 40 de ani sunt deja considerate "în vârstă".

Femeile vor şefi bărbaţi
Conform statisticilor, femeile preferă ca şeful să fie o persoană de sex masculin. Analizând interviurile şi focus grupurile e pare că este vorba de o prejudecată a femeilor în ceea ce priveşte o persoană care să ocupe un post de conducere, poziţie în care ar fi mai potrivit un bărbat. Explicaţiile sunt aceleaşi, fie că reproducem roluri învăţate în familie în cadrul perioadei de socializare, fie că este o prejudecată încetăţenită în mentalul colectiv, majoritatea respondentelor intervievate consideră că un bărbat este mai potrivit pentru a lua decizii, pentru a media dispute, pentru a convinge un client. Una din respondente sublinia că "probabil că este vorba şi de un misoginism generalizat la nivel social, misoginism pe care îl au deopotrivă şi bărbaţii dar şi femeile". În aproape 70% dintre companiile analizate, funcţiile de conducere sunt deţinute de bărbaţi.

Promovarea femeilor în carieră
La capitolul şanse de promovare, femeia ar fi dezavantajată în cele mai multe domenii. Explicaţiile vizează însă nu doar o atitudine a angajatorilor ci şi o lipsă de dorinţă de implicare a femeilor: vorbim astfel de o de implicare diferenţiată a bărbaţilor şi a femeilor, de o determinare diferită în a accede la diferite poziţii ierarhice: implicarea bărbaţilor este mult mai accentuată decât a femeilor, un exemplu elocvent fiind implicarea politică, la acţiuni civice, la participări publice, la orice acţiuni cetăţeneşti, civice.

Doar 5% declară că au fost victime ale hărţurii
Din totalul femeilor intervievate doar una din douăzeci de femei spune că a fost o victimă a hărţurii la locul de muncă. Cifra nu este, însă, una sută la sută, întrucât multe femei încearcă să ascundă astfel de incidente. Alte 4% dintre angajate au fost martore la o situaţie de hărţuire petrecută la locul de muncă. "A declara că ai fost victimă este încă o ruşine, se simte o presiune socială, nu recunosc uneori nici măcar faţă de familie", explică Alina Bîrsan.

Politica egalităţii de şanse, ignorată
Studiul arată că numai 8% dintre angajatori admit că au un document redactat privind o politică care să trateze tema şanselor egale şi nondiscriminării privind forţa de muncă. Probabilitatea de a acea o astfel de politică este mult mai mare în cazul companiilor care au angajate femei (10%), decât în cazul celor care nu au (2%). De asemenea, acolo unde există manager femeie, ponderea companiilor care au o astfel de politică ajunge la 20%, în timp ce, în cadrul companiilor care nu au cel puțin un manager femeie, e de doar 3%.

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului CORES în rândul femeilor angajate și angajatorilor din regiunea de dezvoltare Nord-Vest. Obiectivul general al proiectului a vizat îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii pentru 260 de femei şi promovarea principiului egalităţii de şanse şi de gen în regiunea Nord-Vest.