Alin Tișe: „Ministerul Fericirii. Doamnelor și domnilor, iată-mă!”
Ministerul Fericirii. Doamnelor și domnilor, iată-mă!
În sfârșit, incompetentii neperformanți din PNL - cei fără rezultate electorale, cooperativa care a confiscat partidul și care invidiază Clujul pentru performanța sa - au decis să îmi mai dea politic, încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat, cu multe voturi peste PNL de fiecare dată.
Meritocrația a învins în PNL!
Ura! Ura! Ura!
Urmare a propunerilor nenumărate venite din partea colegilor de partid, la care nu am putut rezista, am spus DA! Am acceptat, tremurând din tot corpul, demnitatea supremă a vremurilor noastre, dorită de aproape toti, de obicei aceeași, cea de MINISTRU. Demnitatea de la care poți privi poporul nu de sus, ci prin zâmbetele lui:
Ministrul Fericirii!!!
De ce acest minister?
Pentru că în țara noastră toate celelalte au eșuat cu grație: Ministerul Sănătății are bolnavii în stradă, Ministerul Educației produce analfabeți funcționali cu diplomă, Ministerul Muncii face echilibrul pensiilor doar unde are chef. Așa că, firește, trebuia inventat un minister pe care nimeni nu-l poate verifica și pe care nimeni nu se poate supăra. Cine îmi poate demonstra, cu ștampilă și parafă, că e fericit sau nefericit? Nici statisticile INS nu bat aici, iar graficele mele de fericire vor fi întotdeauna în urcare.
Programul meu politic e simplu și la obiect (sau subiect):
• Vom înlocui salariul minim pe economie cu „fericirea minim garantată”. Toată lumea va primi zilnic o poză cu un apus frumos și un mesaj motivațional de fericire pe telefon.
• Pensionarii nu vor mai primi medicamente compensate, ci „zâmbete compensate”: la fiecare farmacie, câte o asistentă frumoasă le va spune că totul e bine și că tinerețea e doar o stare de spirit.
• În loc de burse pentru elevi, vom oferi „abonamente la fericire”: la fiecare test picat, copilul va primi o diplomă de participare și un sticker cu „Ești genial!”.
• Iar pentru șomeri, ministerul pregătește un program special: „Râzi și muncește mai puțin. Cine râde tot timpul, nu mai muncește deloc.”
• Toți cetățenii vor primi la naștere câte un voucher cu “un milion de zâmbete gratuite pe an”. Cine nu le consumă, le pierde. Nu le poți reporta în anul următor!
• Lacrimile vor fi impozitate progresiv: cine plânge mult, plătește mult. Nu plângi deloc, nu plătești impozit deloc. Statul nu-și mai permite atâta jale pe cheltuiala publică.
• În fiecare instituție va exista un „Responsabil cu râsul”: un om angajat special să facă bancuri, să spună glume proaste și să imite politicieni. Așa vom dubla productivitatea.
• În manualele de școală, la Istorie, vom introduce materia „Marii Fericiți ai Națiunii”: oameni care, deși săraci, bătuți de soartă și neglijați de stat, au reușit să radă fericiți.
Și, mai presus de toate, vom adopta Legea Fundamentală a Ministerului Fericirii: „Nimeni nu are voie să fie fericit pe ascuns. Fericirea se declară, se înregistrează și se afișează public!”
Unii mă întreabă: „Dar, domnule Ministru, fericirea nu e un drept intim, personal, imposibil de reglementat?” Le răspund simplu: „Nu în România, dragii mei! La noi, chiar și fericirea trebuie centralizată, arhivată și pusă la dosar.”
Așadar, iubiți cetățeni, vă chem să fiți fericiți, indiferent ce simțiți! Chiar dacă mă înjurați și denigrați pe mine ca ministru, familia mea și prietenii, vă încurajez să o faceți permanent, dacă asta vă face fericiți! Dacă sufletul vostru astfel primește doză de optimism! Vă chem să râdeți permanent, chiar dacă vă mai cuprinde și câte un sentiment de tristețe și nefericire.
Dar, partea cea mai importantă: tristețea va fi scoasă în afara legii!
Cine îndrăznește să se plângă de facturi, să critice guvernul sau să spună că e greu va primi amendă. Și, dacă persistă, muncă în folosul comunității: să învețe pe alții bancuri cu miniștri.
Ministerul Fericirii e singurul loc unde minciuna devine politică de stat. Toți știm că nu avem autostrăzi, că spitalele cad pe noi și că tinerii pleacă pe capete, dar ce contează? Dacă guvernul declară prin ordonanță că suntem fericiți, atunci suntem! Și iată secretul: un popor trist pune întrebări, un popor furios face revoluție. Dar un popor care râde prostește la glumele puterii… votează mai departe aceiași oameni.
Așa că, dragi români, vă rog să zâmbiți larg. Ministerul Fericirii vă veghează, iar la următoarele alegeri vom vota nu cu pixul, ci cu emoticoane.
Vă chem să ridicați paharul gol și să spuneți: „Trăiască Ministerul Fericirii, singurul minister care nu poate fi niciodată în grevă!”
Trăiască România! Trăiască Ministerul Fericirii!
