Vă rog frumos, gata cu plafonările, cu voucherele, cu ajutoarele, cu cardurile, cu reducerile, cu orice alt sistem care să încurajeze și chiar să premieze nemunca, lenea, pomana, statul degeaba.

Manifest pentru libertatea de a spune ceea ce gândim.

O vorbă pe care o auzim des în ultima vreme, mai ales când vine vorba de Poșta Română și plata pensiilor. Dar dacă soluția este chiar sub ochii noștri?

Nu mai sunt bani pentru că nu se mai muncește, doamnelor și domnilor profesori. Banii – inclusiv pentru salariile din mediul bugetar, inclusiv pentru salariile Dumneavoastră, doamnelor și domnilor profesori – vin din taxele, impozitele și contribuțiile pe care le plătesc până la ultimul leuț angajații și angajatorii harnici și cinstiți.

O spun din capul locului, deși probabil știți din istoric, această opinie nu este un omagiu fierbinte de recunoștință, de glorificare sau de publicitate. Și, aviz haterilor, nu, nu aștept un apartament pe gratis, o autorizație pe gratis sau o sinecură politică pe gratis.

În goana după material, viața a obosit. Noi, oamenii, o judecăm în fiecare zi, în fiecare secundă. Pare că nu ne mai mulțumește nimic…

Subiectul este sensibil, tocmai de aceea cred că pot să îmi exprim și eu un punct de vedere.

আমরা অলসদের একটি দেশে পরিণত হয়েছি যাদের কাজ করতে ভাল লাগে না এবং যারা রাষ্ট্র থেকে উপহার এবং দাদ

Ministerul Fericirii. Doamnelor și domnilor, iată-mă!