D(')ale Clujului: "Care va fi următorul colț de verde ce urmează să fie dăltuit"

Orașul Mihaelei este o comunitate care "își gândește împreună viitorul, nu doar ziua de mâine", iar recent a publicat o opinie despre parcurile mult prea mult aşteptate să iasă la liman cu renovările/modernizările din Cluj-Napoca.  

"Câte toamne au trecut de când Parcul Ștefan cel Mare este în renovare? Se întâmplă uneori ca termenele să se prelungească, materialele de construcție să nu fie disponibile, să plouă toamna, dar dalele rămân tot dale. Și sunt soluția veșnică în această urbe.

Am văzut în acești ani destui turiști cu copii încântați de această oază de răcoare vara și de existența unei locații centrale în care se pot opri cu pruncii între 2 muzee sau alte obiective turistice. Mi-a lipsit parcul ăsta în zilele cu soare când ne puteam ascunde sub arborii lui bătrâni. Mi-e dor de liota de copii care veneau acolo, fie la amiază când ieșeau de la școală, fie dupămasa de la grădiniță și semi-internat.

Singurul loc de joacă din buricul târgului a stat prea mult în renovare. Copiii mei, cu nasurile lipite de geamul autobuzului, m-au întrebat și primăvara asta în timp ce treceam pe lângă șantier, dacă și când ne vom putea întoarce în parcul de la teatru, așa cum îl știm toți clujenii. Și pentru care aproape 5000 dintre noi am semnat petiția împotriva tăierii a 30 de arbori bătrâni. Că deh, nu se mai face renovare în oraș fără să tai ceva.

Dar cum îmi spunea meșterul ce ne-a renovat cândva prin casă: "lasă doamnă, că omu' uită mizeria și deranjul când se vede cu lucrul gata și e frumos!" Sper că vom putea zice și noi la fel când se vor finaliza lucrările. Și tot ceea ce îmi doresc este ca umbra și spațiul verde al parcului să nu fie înlocuite cu noile embleme ale urbei: platanii și dalele. Și dacă pe primii cel mai probabil îi vor tăia cândva, așa cum au făcut celelalte mari orașe europene care s-au confruntat cu problema insectelor (tigrul platanului), în ceea ce privește dalele nu cred că le vor scoate să le înlocuiască cu spații verzi, ci mai degrabă le vor transforma în șablon clujean.

Se întâmplă asta deja cu un alt parc, cel din Grigorescu, de pe malul Someșului, la fel cel de pe Gh. Dima, iar proiectul de reamenajare din Piața 14 iulie nu este diferit. Și toate curg după același scenariu: renovăm → asfalt → clujenii: hei, spațiu verde → plantăm arbori → clujenii: nu asta am vrut → dezbaterea publică s-a încheiat → proiect final: dale, pui de platan, soare și caniculă.

Că vocile nu ne sunt auzite deja nu mă mai miră, dar mă întreb cum este posibil ca singurul răspuns, unica idee inovatoare dintr-un proiect de amenajare să fie o stivă de dale și un arbore cu balot?! Visăm la un oraș cât mai asemănător celor din vest, ne dorim să transformăm Clujul în model de bune practici, dar cele mai mici proiecte locale sunt realizate prin dăltuire fără pic de viziune și minime noțiuni de peisagistică. Orașul ăsta nu este o uliță ce musai trebuie asfaltată, nevoile sale sunt mult mai complexe și prin urmare cârpelile dau greș.

Mă întreb care va fi următorul colț de verde ce urmează să fie dăltuit? Și cine anume decide într-un proces de renovare să nu mai respecte proiectul propus de arhitecți? Și când vom începe noi, "beneficiarii" noilor dale, să înțelegem ce putere avem cu adevărat în oraș?", scrie pe pagina opinii Oraşul Mihaelei.