Pensiile magistraţilor = un Caritas care nu poate să dureze la nesfârşit, transmite noul vicepremier / „Orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură”

Noul vicepremier Oana Gheorghiu a comparat pensiile magistraţilor cu sistemul piramidal Caritas de la Cluj, care, cu girul autorităților, a lăsat mulți români fără bani, îmbogățindu-i pe alții, aceștia din urmă fiind mult mai puțini. 

Oana Gheorghiu transmite că acest sistem de pensii speciale ale magistraților nu poate niciodată să dureze la nesfârşit. Aceasta le transmite magistraților că până acum „au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit”, iar oamenii raţionali trebuie să înţeleagă această realitate.

„Orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură. Să se gândească ce gaură ar fi pentru ei acceptabilă ca să continue să-şi ia aceşti bani, în termenii ăştia aş discuta deschis cu magistraţii”, argumentează viceprimministrul.

„Eu le-aş transmite magistraţilor un mesaj, le-aş spune că îi înţeleg, este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat, din perspectiva societăţii, un privilegiu. E foarte greu să beneficiezi ani de zile, zeci de ani, de asta şi dintr-o dată să ţi se spună nu-l mai ai. Pentru oricine ar fi greu să facă asta, dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru.

Ei au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit şi oamenii care sunt pragmatici şi raţionali ar trebui să înţeleagă asta: România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali, nu avem cum”, a afirmat Oana Gheorghiu, întrebată cum ar rezolva problema pensiilor speciale ale magistraţilor, citează Digi24.

Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. A atras milioane de deponenți din toată țara care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani. Compania "Caritas" a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de numai 100.000 de lei (500 USD sau 775 de dolari actual).

Caritas s-a mutat în Cluj-Napoca două luni mai târziu. Pentru început numai cei ce aveau domiciliul în Cluj puteau să facă depozite la firmă, dar începând cu vara anului 1993 toți cetățenii români au putut să participe. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.

Motivul pentru care autoritățile au permis acest joc ponzi a fost probabil teama de manifestații și dezordine publică. Nu se cunoaște către ce destinații s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă și astăzi.