Ce au în comun protestele de altădată și cele de acum / Analistul politic clujean, George Jiglău:: „Asta mai întâlneam doar pe la protestele mișcărilor de extremă, anti-progresiste, de la vreun marș Pride”
- Scris de Anca Colibasanu
- 14 Ian 2025, 16:32
- Politica
- Ascultă știrea
Zeci de mii de români nemulțumiți de anularea alegerilor prezidenţiale au ieșit, în weekendul care a trecut, în stradă, pentru a cere ca scrutinul să aibă loc şi, totodată, ca președintele Klaus Iohannis să demisioneze din funcție. Mișcările din stradă ar putea continua și în săptămânile următoare, după cum au precizat chiar organizatorii.
Analistul politic clujean, George Jiglău, arată că România are un istoric recent foarte bogat din punct de vedere al protestelor cu tentă politică - multe dintre ele cu mare succes politic. El le amintește pe cele mai importante, cu revendicările participanților. Toate au în comun dorința oamenilor de schimbare, mai subliniază Jiglău.
„Am avut protestele de la începutul anului 2012 care au dus la căderea Guvernului Boc, protestele din septembrie 2013 privind Roșia Montană care au dus la stoparea proiectului RMGC, protestele dintre cele două tururi de scrutin ale prezidențialelor din 2014 care, poate, au contribuit decisiv la întoarcerea rezultatului la turul 2, apoi protestele de după Colectiv din noiembrie 2015 care au dus la căderea Guvernului Ponta, protestele de după OUG 13 de la începutul lui 2017 care au blocat acel OUG, au mai fost protestele din 10 august 2018, au mai fost protestele din timpul pandemiei si altele, de amploare mai mică. Unele dintre acestea au avut și manifestări violente, altele nu.
Per total, există evident mult potențial de mobilizare prin proteste la nivelul societății românești, iar frecvența lor și amploarea lor și nivelul lor de ambiție politică arată că problemele care stau la baza protestelor pot fi diferite, dar toate au ca numitor comun nemulțumirea față de politicieni și dorința de schimbare”, spune George Jiglău, pentru ZIUA de CLUJ.
Pe de altă parte, însă, protestele nici nu promovează o alternativă clară, mai arată analistul politic clujean.
„Uneori succesul unui protest este echivalat cu o reușită în raport cu o dorință de schimbare, care urmează în mod natural să fie înfăptuită, însă tocmai faptul că avem proteste atât de dese și că toate cer din nou și din nou acceeași „schimbare” nu face decât să contribuie la sentimentul de nemulțumire, de sentiment că vocea protestatarilor nu e auzită în mod real.
De asemenea, frecvența protestelor e în oarecare contradicție cu prezența relativ scăzută la vot (deși în anumite situații crește brusc), dar până la urmă și asta denotă neîncredere în politicienii care organizează alegerile și participă la ele”, mai precizează Jiglău.
De ce sunt diferite protestele de acum
Există totuși, diferențe foarte mari între mesajele protestelor din trecut și cele de acum. Noutatea acestor mitinguri vine de la tenta puternic naționalistă, conservatoare și tradiționalistă, care se poate observa chiar și în vestimentația manifestanților.
„Toamna lui 2024 a adus și o situație interesantă - votul pentru un candidat și pentru anumite partide ca formă foarte concretă de protest. E cu totul altceva decât alte forme de vot de protest despre care vorbeam până acum, adică anularea votului, votul alb sau simpla neparticipare. Deci, în tot contextul, protestele din weekend au fost oarecum firești. Oameni care cer schimbare și care s-au și regăsit în această formă de protest prin vot în toamnă. Acum îi vedem pe unii dintre ei în stradă.
Ce e nou totuși acum este această tentă puternic naționalistă, conservatoare, tradiționalistă. Peisajul dominat de costume populare, însemne religioase, apelul la Dumnezeu în sloganele promovate și legătura clară dintre candidatul preferat și Dumnezeu. Asta mai întâlneam doar pe la protestele mișcărilor de extremă, anti-progresiste, de la vreun marș Pride sau similar, dar acum amploarea e mai mare, susținerea din partea unor partide politice e mai mare, asocierile electorale mult mai concrete.
Deci o diferență clară față de conotațiile pro-europene ale protestelor din contextul OUG 13 din 2017 și cele cu tentă anti-europeană de acum. Rămâne însă numitorul comun al faptului că și aceste proteste fac apel la dorința de schimbare. Problema e că schimbarea față de situația actuală poate, după cum ilustrează aceste proteste din ultimii ani, să o ia în direcții foarte diferite și care sunt în concurență.”, încheie Jiglău.
