Iată de ce nu vor partidele să ne alegem primarii în două tururi

Nu mai e un secret pentru nimeni că, dacă primarii s-ar fi ales încă de la bun început, după 1989, într-un singur tur de scrutin, Gheorghe Funar n-ar fi ajuns primarul Clujului în 1992 şi nici Emil Boc în 2004. Numele celor care ar fi condus destinele urbei ar fi fost Petru Liţiu, respectiv Ioan Rus. Totuşi, Boc a fost şi favorizat de sistemul cu un singur tur de scrutin, în 2012, când a obţinut al treilea său mandat cu doar 40,6% din voturile valabil exprimate şi când, toate studiile o spuneau, într-un eventual tur doi n-ar mai prea fi avut de unde să mai colecteze voturi, ceea ce l-ar fi adus în clădirea de pe Calea Moţilor pe Marius Nicoară.

Se spune mereu că sistemul cu un singur tur de scrutin îi avantajează pe primarii în funcţie şi este perfect adevărat, iar o comparaţie a rezultatelor alegerilor de primari în judeţul Cluj din 2012, când s-a aplicat pentru prima oară sistemul cu un singur tur, cu cele din 2008, ultimele cu două tururi, este relevantă în acest sens. Dacă în 2008 nu mai puţin de 23 de primari dintre cei 81 ai judeţului, adică aproape 30%, nu au fost capabili să mai câştige un mandat, în 2012 doar 15, adică 18,5% dintre primarii în funcţie, au pierdut alegerile într-un singur tur. Explicaţia e foarte simplă: în comparaţie cu contracandidaţii lor, primarii în funcţie au avantajul notorietăţii şi al rutinei alegătorului, care votează după principiul „îl votez pe ăsta, că ăsta-i primar acum, când a fi celălalt, l-oi vota pe celălalt", iar acest avantaj poate fi decisiv într-un tur de scrutin în care, în loc să se împartă la doi, voturile se disipează între mai mulţi candidaţi.

În aceste condiţii, întotdeauna cel mai aprig susţinător al sistemului cu un singur tur de scrutin a fost şi va fi partidul cu cei mai mulţi primari în funcţie, la nivel naţional, în cazul de faţă PSD. Spuneam la început că solicitarea PNL de revenire la sistemul cu două tururi este una ipocrită, deoarece sistemul cu un tur a fost introdus de jumătatea portocalie a noului PNL, în vremea în care fostul PDL, aflat atunci la guvernare, era recunoscut drept „partidul primarilor".

Cel de al doilea - şi, poate, cel mai important - argument al revenirii la sistemul cu două tururi de scrutin este cel al reprezentativităţii de care se bucură primarul. Alegerea în două tururi garanta faptul că noul primar avea susţinerea a minim jumătate plus unul dintre alegătorii care s-au prezentat la vot, lucru care nu mai este asigurat de sistemul cu un singur tur. E adevărat, la nivelul judeţului Cluj, în 2012, în 53 din cele 81 de localităţi, adică în 65% dintre ele, alegerile pentru funcţia de primar au fost câştigate cu minim 50% plus un vot. Au existat, totuşi, 28 de localităţi, printre care Cluj-Napoca, Turda, Câmpia-Turzii şi Gherla, în care viitorii edili n-au reuşit să convingă jumătate dintre alegători. Ba mai mult, numele noului primar al municipiului Câmpia-Turzii a fost decis de puţin peste o treime dintre cei prezenţi la urne. Radu Hanga a devenit primar deşi a fost votat de numai 33,7% dintre alegători.

Nouă localităţi ale judeţului şi-au ales primarul cu mai puţin de 40% din voturi, în trei localităţi dintre acestea, noii primari neizbutind să adune nici măcar o treime dintre opţiunile exprimate la urne. În ordinea inversă a procentelor cu care au câştigat alegerile într-un singur tur, cei mai nereprezentativi primari ai judeţului Cluj sunt Ionel Mânecan din Fizeşu Gherlii - 30,78%, Vasile Tripon din Călăţele - 30,7% şi Ioan Porumb din Aşchileu - 29,13%.