La ce drepturi ar renunţa românii pentru mai multă securitate?

Atentatele teroriste din Paris au repus pe masa politicienilor români proiectul controversatei legi „Big Brother". O primă formă a acestei legi, care impunea operatorilor de telefonie şi furnizorilor de internet păstrarea timp de şase luni a datelor despre comunicaţiile telefonice sau electronice ale abonaţilor, pe care apoi să le pună la dispoziţia organelor de cercetare penală, cu încuviinţarea unui judecător, a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională (CCR). O soartă similară a avut şi legea care prevedea posibilitatea achiziţionării de cartele telefonice prepay doar cu buletinul. Ulterior, parlamentul a adoptat o nouă formă a legii „Big Brother", numită legea securităţii cibernetice, potrivit căreia, deţinătorii de infrastructuri cibernetice (reţele de comunicaţii electronice şi telefonice) ar avea obligaţia de a permite serviciilor secrete şi autorităţilor cu atribuţii în siguranţa naţională accesul la datele stocate despre utilizatorii acestor reţele în baza unei simple „solicitări motivate". Această lege „Big Brother" 2.0 a fost atacată, la rândul său, la CCR, la finele anului trecut, de către PNL.

„Există o directivă europeană care spune exact ce se poate şi ce nu se poate din acest punct de vedere. Vechea decizie a CCR a fost luată exact conform legislaţiei europene. Asta am cerut şi noi acum CCR, punerea de acord a legii securităţii cibernetice cu legislaţia europeană, nimic în plus, nimic în minus, restul sunt poveşti inutile", a explicat senatorul PNL Alin Tişe.

Liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, clujeanul Mate Andras Levente, este intransigent. „Sunt de acord că securitatea e foarte importantă, dar asigurarea securităţii nu trebuie să lezeze dreptul la viaţă privată. Pot fi de acord cu identificarea celor care cumpără cartele prepay, dar nu cu interceptările sau cu obţinerea de date personale doar pe baza unei solicitări motivate şi fără acordul unui judecător. Mai mult, ar trebui pedepsiţi cei care fac asemenea lucruri în mod abuziv şi neîntemeiat", a apreciat Mate.

Nici din Parlamentul European restrângerea unor drepturi civile, cum ar fi secretul corespondenţei, nu este privită cu ochi buni. „Categoric nu! O reacţia la cald, cum a avut SUA după 11 septembrie, care a restrâns drepturi civile, iar acum americanii au început să protesteze împotriva acestor măsuri, nu este oportună. Nimic nu justifică o restrângere a drepturilor civile. România este parte a Curţii Europene de Justiţie (CEJ), este un stat de drept, iar satul de drept presupune respectarea deciziilor CEJ şi deciziilor CEDO. În cazul atentatelor de la Paris, cei care nu şi-au făcut datoria au fost serviciile de informaţii. În concluzie, orice legiferare care ar restrânge drepturi civile este neavenită", a opinat eurodeputatul PNL Norica Nicolai.

Nici europarlamerntarul clujean Daniel Buda nu este mult mai dispus la concesii şi, la rândul său, arată cu degetul spre autorităţile franceze. „Cred că trebuie să existe un echilibru între respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi obligaţia instituţiilor statului de a asigura securitatea. Orice derapaj, într-un sens sau în altul, va genera derapaje şi mai mari în viitor, de aceea, orice lege de acest fel trebuie gândită cu maximă precauţie astfel încât să întăreşti capacitatea instituţiilor statului de a proteja cetăţenii, dar, în acelaşi timp, să nu intri cu bocancii în viaţa privată a nimănui. Pe de altă parte nu e suficient să ai legii foarte bune, dacă nu ai insituţii apte să le aplice, iar cel mai bun exemplu e Franţa, care are o legislaţie antiteroristă foarte bună, dar instituţii incompetente. Nu-mi explic cum de nişte cetăţeni despre care se ştia că aparţin unor celule teroriste n-au fost supravegheaţi 25 de ore din 24. Francezii s-au ocupat de romii din România şi nu s-au ocupat de teroriştii din propria ogradă", a comentat Buda.

Sociologul Ioan Hosu crede că afectarea drepturilor cetăţenilor în virtutea unor comandamente privind securitatea naţională ar putea scoate din nou lumea în stradă, cum, de altfel, a şi făcut-o prima variantă a legii „Big Brother". „Cred că, la ce val de activism am avut în ultimii doi, trei ani, n-ar trece nesancţionată o asemenea măsură. În parlament pare să nu existe opoziţie la acest tip de proiecte, dar ar putea veni voci de protest din media sau din grupuri constituite ad-hoc, nu neapărat a unor structuri organizate cum sunt ong-urile. Să ne amintim că şi la Cluj au ieşit grupuri în stradă împotriva violării secretului corespondenţei. Pe termen scurt, aşadar, pot apărea proteste din partea societăţii civile. Pe termen lung, însă, această tendinţă se va accentua din partea guvernanţilor în toată Europa. Numai că nu-i suficient să înarmăm mai mulţi poliţişti, nu-i suficient să restrângem nişte drepturi fundamentale pentru a contracara fenomenul terorist. Aici nu e doar o problemă de religie, e o problemă de cultură, e o problemă socială, economică, de integrare a emigranţilor. E vorba de zonele de imigraţie masivă, cum e nordul Africii. E drept, în zona infracţiunilor cibernetice, atacurile sunt extrem de inventive, iar statele sunt întotdeauna cu unul, doi paşi în urmă. Sunt necesare dezbateri serioase pe acest subiect, pentru lucrurile sunt complicate. Vrem să ajungem ca în Rusia, ca în China? Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în SUA după Snowden, când s-a aflat că americanii ascultau pe toată umea, inclusiv pe Angela Merkel", a comentat Hosu.

În schimb, colegul său de breaslă, Vasile Dâncu apreciază că românii ar putea fi convinşi să-şi cedeze din drepturi sub efectul emoţional al atentatelor de la Paris. „N-am făcut un studiu, dar probabil vom face în zilele care urmează, privind disponibilitatea românilor de a renunţa la o parte din drepturile lor fundamentale, cum ar fi secretul corespondenţei, al convorbirilor telefonice sau pe internet în schimbul unui grad mai mare de securitate, sunt şi eu curios care ar fi procentul celor care ar accepta aşa ceva. Cred că evenimente cum au fost atentatele de la Paris ar putea crea, dacă nu o majoritate cu o opinie favorabilă restrângerii drepturilor, măcar un echilibru între cei care ar fi pentru şi împotrivă. Cert este că ar trebui să avem reguli mult mai precise privind modul în care instituţiile statului pot interveni pe arhive. Trebuie un mult mai bun control al instituţiilor cu acces la datele personale. Dacă nu vom face acest lucru, vom rămâne undeva la mijloc, unde nici drepturile nu ne sunt respectate, pentru că oricum se produc abuzuri şi interceptări ilegale, iar, pe de altă parte, serviciile secrete pot da vina pe lipsa legislaţiei. Sunt şi se pot inventa mecanisme serioase de control a accesului la date, astfel încât, fără să afectăm drepturile cetăţenilor, să putem preveni viitoare acţini teroriste", a apreciat Dâncu.