„Legea defăimării”, mult zgomot pentru chiar nimic (analiză)

Proiectul de lege privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, devenit deja folclor sub numele „legea defăimării” agită zdravăn de tot „feisbucul”. O lectură atentă, însă, a textului proiectului duce inevitabil la concluzia că unii dintre noi consumă energii uriaşe cu o imensă bulă de săpun ticsită cu agramatisme marca Liviu Dragnea.

O lege care anunţă că vrea să condamne defăimarea generează automat şi firesc reacţii adverse, mai cu seamă într-o ţară care încă nu s-a eliberat complet, la nivel mental, de sub apăsarea fantomei cenzurii comuniste. Drept urmare, este perfect de înţeles, până la un punct, noua chemare la proteste de stradă de pe Facebook.

Ceea ce poate fi de înţeles pentru feisbuciştii hipersensibili, care, fără a mai pierde vremea cu analize aprofundate, sar în sus la cel mai mic stimul sau doar la cea mai mică aparenţă de stimul, devine inacceptabil în cazul unui politician care a condus România timp de 10 ani.

„Dragnea şi haita lui au înţeles că mediul on-line, reţelele de socializare nu pot fi controlate sau cumpărate şi că acestea au devenit o alternativă viabilă la mass-media tradiţionale. Internetul este o alternativă care face campaniile electorale mult mai greu de controlat mediatic, iar electoratul mult mai bine informat şi mai puţin manipulabil.

De aceea, prin legea defăimării, în preajma alegerilor, Dragnea vrea să pună sub control internetul. Dragnea, ai grijă, de libertatea internetului se bucură peste 8 milioane de români. Oare vrea Dragnea să fim alături de China, Rusia, Iran, Siria, Turcia etc. din punct de vedere al libertăţii de exprimare?", a erupt Traian Băsescu, pe Facebook.

De la un politician cu experienţa lui te-ai fi aşteptat să studieze obiectul, în cazul de faţă proiectul de lege, şi abia după aceea să îşi dea cu părerea despre el. Fie Băsescu a reacţionat, ca orice feisbucist exaltat, doar la titlul popular al legii, fie, mai probabil, ştie foarte bine despre ce vorba în propoziţie dar încearcă o mică manipulare a noii „străzi" în devenire.

O lectură atentă a textului proiectului de lege care a ieşit din comisia juridică şi ar fi trebuit votat marţi în plenul Camere Deputaţilor (decizională în acest caz) şi o comparare a acestuia cu textul ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare demonstrează clar că „legea" care sperie acum internetul e superfluă pentru că în privinţa faptelor sancţionabile, ca şi a sancţiunilor aplicate nu aduce absolut nimic în plus faţă de ordonanţa în vigoare.

Singurul său efect va fi o nouă azvârlire a unor coji de cartofi de ronţăit atârnătorilor de partid. În plus, textul cu pricina oferă un nou prilej de manifestare a războiului pe care şeful PSD Liviu Dragnea îl poartă cu limba română. Altfel spus, e un proiect perfect benign, de o inutilitate absolută.

Să vedem acum care ar fi „pumnul" pus în gura internetului în faţa căruia se răzvrăteşte Băsescu. „Defăimarea socială constituie contravenţie şi se sancţionează conform Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare" spune primul alineat al art 17, cel care a declanşat întreaga isterie. Acum urmează să vedem ce consideră proiectul de lege a fi „defăimare socială".

„Fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un anumit grup social", defineşte documentul analizat defăimarea socială. Cu alte cuvinte, doar defăimând pe cineva datorită apartenenţei sale unui grup social eşti culpabil, potrivit acestui proiect. Stimaţi internauţi, dacă scrieţi pe Facebook sau ieşiţi şi strigaţi în piaţa publică: „politicianul X e o hahaleră", legea defăimării n-are nici o treabă cu voi, dar dacă veţi spune „politicianul X e o hahaleră pentru că e (ungur, homosexual, şchiop etc.)", veţi avea o problemă şi pe bună dreptate.

Dar să vedem ce înţelege acelaşi proiect de lege prin „grup social". „Categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA", este definiţia grupului social, potrivit controversatului proiect de lege. Altfel spus, stimaţi internauţi care chemaţi lumea în stradă, puteţi spune în continuare „Pesediștii sunt niște hoți", pentru că legea nu include orientarea, sau aparteneţa politică printre criteriile care pot defini un grup social susceptibil a fi supus defăimării.

A venit vremea să vedem care sunt prevederile similare din ordonanţa nr. 137/2000.

„ART. 2

(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţa la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(6) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale"

Este de domeniul evidenţei pentru absolut oricine că ordonanţa 137/2000, care este în vigoare şi produce efecte, este mult mai cuprinzătoare şi mai restrictivă decât parodia de proiect de lege a lui Dragnea. Ba mai mult, ordonanţa are un element în plus pe baza căruia nu poţi fi discriminat (sau defăimat, dacă doriţi), convingerile.

Altfel spus, stimaţi feisbucişti care chemaţi lumea în stradă, dacă veţi striga în piaţă „Pesediștii sunt niște hoți", scăpaţi de legea lui Dragnea, dar puteţi fi amendaţi pe baza ordonanţei, pentru că s-ar putea considera că, în acest fel, aţi creat un cadru ostil şi degradant unei categorii de oameni pe criteriul convingerilor politice. Cu alte cuvinte, legea defăimării e apă sfinţită pe lângă ordonanţa nr. 137/2000.

Cine va avea curiozitatea şi va citi şi restul prevederilor inutilului proiect de lege, va vedea că abundă în tâmpenii, precum înfiinţarea unei noi comisii complet inutile, numită pompos „Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei", inventează cursuri de demnitate umană şi toleranţă la facultăţile care produc cadre didactice şi, în fapt, vrea să impună mai tuturor românilor astfel de cursuri mai ceva decât vechile instructaje de protecţia muncii şi PSI.

Nu în ultimul rând, cu puţină atenţie, vom descoperi o desfăşurare plenară a „talentelor" de agramat ale regelui neîncoronat al abuzării prepoziţiei „decât". Culmea este că, acolo unde, la elaborarea proiectului, s-a exprimat, din greşeală probabil, corect, acelaşi Dragnea a venit cu amendamente în comisie introducând nişte dezacorduri de toate frumuseţea.

Spre exemplu, iniţial titlul art.1 era: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel". Se vede treaba că ceva nu suna tocmai pe placul urechii lui Dragnea, drept pentru care a modificat propoziţia de mai sus, printr-un amendament. A ieşit: „În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie". Dar de minunea de exprimare pleonastică „scopul prezentei legi urmăreşte", ce spuneţi?

Fireşte, „capodopera" am lăsat-o la urmă. „Tematica specifică programelor de perfecţionare pentru funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi locală va conţine un capitol special privind...", suna iniţial art. 13. Din nou corigentului la gramatică Dragnea Liviu i s-a părut că ceva nu e în regulă şi iată cum a modificat articolul, tot printr-un amendament: „Tematica specifică programelor de perfecţionare pentru funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi locală vor conţine un capitol special privind...". Oare propoziţia „Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, e agramat", o fi defăimare sau realitate?