Vasile Dîncu i-a făcut ”portretul” lui Donald Trump: „Nu este o anomalie. Este un test pentru democrație”

Europarlamentarul clujean analizează fenomenul Donald Trump dintr-o perspectivă sociologică și politică, avertizând că miza reală nu este un lider anume, ci fragilizarea democrațiilor printr-un nou tip de exercitare a puterii.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Vasile Dîncu explică faptul că a publicat un text dedicat lui Donald Trump care evită deliberat indignarea morală și ironia superficială, propunând, în schimb, o lectură despre modul în care atenția, conflictul și spectacolul pot deveni instrumente de guvernare.

„Donald Trump nu este un politician clasic. El nu urmărește stabilitatea instituțională, coerența programatică sau acumularea incrementală de legitimitate. El urmărește controlul atenției, dominarea cadrului simbolic și menținerea unei presiuni permanente asupra regulilor. Donald Trump nu este o anomalie. Este un test. Trump nu sparge ușa democrației, intră pe ușa deschisă de ambiguitate, conflict și atenție. Jaful nu este instituția, este sensul”, afirmă europarlamentarul PSD.

Eurodeputatul PSD subliniază că analiza sa nu este „despre Trump” în sensul obișnuit, ci despre un tip de putere care fragilizează democrațiile fără a le distruge formal. 

Pornind de la cartea The Art of the Deal, el identifică o continuitate clară între logica de negociere din afaceri și practica politică: „o adevărată gramatică operațională: hiperbola veridică, conflictul permanent, personalizarea succesului, testarea limitelor, disprețul față de expertiză”. În acest context, Dîncu arată că reacțiile clasice – fact-checking-ul, scandalul sau emoția – eșuează, pentru că nu ating mecanismul real al acestui tip de putere.

„Nu caut să explic de ce este Trump așa, ci cum funcționează acest tip de putere și de ce reacțiile clasice eșuează. Miza nu este un lider, ci vulnerabilitatea instituțiilor, a presei și a spațiului public în fața unei politici care devine spectacol și competiție de intensitate. Este despre cum regulile pot rămâne în picioare, dar își pot pierde sensul; despre cum instituțiile pot supraviețui formal, dar pot fi golite simbolic; despre cum atenția poate înlocui guvernarea”, conchide Vasile Dîncu.