Cine au fost Sfântul Dimitrie şi Sfântul Dimitrie cel Nou?

În 26 octombrie are loc sărbătoarea Sfântului Dumitru din Salonic. Românii îl cinstesc în mod deosebit iar sărbătoarea este urmată de cea a Sfântului Dumitru cel Nou, 27 octombrie, ocrotitorul Bucureştiului, ocazie cu care sunt scoase la Patriarhie moaştele celui din urmă.

Sfântul Dimitrie sau Dumitru este extrem de iubit printre români, mulţi purtând numele acestui sfânt, însă puţini români ştiu detalii din viaţa sa reală, acesta fiind un ofiţer roman, care a devenit guvernatorul Salonicului în sec. IV. Pe 27 octombrie are loc sărbătoarea sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, acesta fiind un pustnic de la sud de Dunăre.

Sfântul Dumitru din Salonic, prăznuit de români pe 26 octombrie

Sfântul Dimitrie din Salonic a trăit în sec. IV,  fiind ofiţer roman. A devenit, în urma unei cariere prestigioase în armata romană, guvernatorul al Salonicului. Sfântul Dimitrie s-a născut, conform surselor scrise câteva secole mai târziu, undeva în jurul anului 270, în provincia Iliricum. Ajunge proconsul al Salonicului şi ulterior martirizat în timpul persecuţiilor îndreptate de romani împotriva religiei creştine.

Ajunge sfânt după ce oamenii din zona Salonicului mărturisesc mai multe minuni pe care le atribuie martirului Dimitrie. Sărbătoarea sa este oficială în timpul imperiului bizantin. Este sărbătorit în 26 octombrie în România şi în 8 octombrie de bisericile de pe calendarul vechi, cum sunt cele din Rusia sau Serbia. 

În Evul Mediu devine unul dintre sfinţii militari, adică cei veneraţi în special de soldaţi în timpul războiului. Voievodul Ştefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a purtat un steag cu însemnele sfântului Dimitrie.

Sfântul Dimitrie cel Nou, sărbătorit în 27 octombrie

Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov a trăit în sec. XIII, conform surselor româneşti, sau în sec. XVII, conform celor bulgăreşti. Acesta a fost un păstor din satul Basarabovo care a devenit ulterior monah.

În urma ascezei făcute lângă albia unui râu într-o mică grotă ajunge sfânt, mai ales după ce locuitorii din zonă spun că s-au întâmplat multe miracole şi vindecări în acea zonă. Generalul Peter Saltikov ia moaştele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din sec. XVIII, în războiul cu Imperiul Otoman, şi le trimite spre Rusia.

În Bucureşti însă, negustorul aromân Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigore, având un mare respect faţă de sfânt, reuşesc să negocieze cu Saltikov şi să păstreze moaştele sfântului Dimitrie cel Nou la Bucureşti în 1775. Moaştele acestuia au scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de domnitorii Caragea şi Ghica. În 1955 Biserica Ortodoxă decide generalizarea cultului.