Sărbătoare mare pe 25 noiembrie: Cine a fost Sfânta Muceniță Ecaterina. A primit inelul de logodnă chiar de la Hristos/ Rugăciune către Sf. Ecaterina
- Scris de Ziua de Cluj
- azi, 11:20
- Religie
- Ascultă știrea
Pe 25 noiembrie, creștinii o sărbătoresc pe Sfânta Muceniță Ecaterina, zi încărcată de tradiții și obiceiuri menite să aducă protecție, lumină și înțelepciune. În această zi din Postul Crăciunului, creștinii au dezlegare la pește.
Sfânta Ecaterina, o fecioară de o frumusețe și inteligență rară, a trăit în Alexandria secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor împăratului Maxențiu.
Sfânta Ecaterina „ fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încât toţi se mirau de înţelepciunea ei". (Vieţile Sfinţilor)
Sfânta Mucenița Ecaterina are două viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Din cauza faptului că nu era creștină, nu reușește să vadă față Mântuitorului. Acest lucru îi descoperă deșertăciunea cunoștințelor ei și alege să primească Sfântul Botez.
În a două vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruiește un inel de logodnă, spunându-i:
„Iată, astăzi te primesc pe ține mireasă Mie nestricată și veșnică, deci să păzești tocmeala această cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pamântesc”.
În următoarea zi, Ecaterina rămâne uimită când vede inelul de logodnă pe degetul său. Acela a fost momentul în care viața ei s-a schimbat radical. Din acea clipă începe să condamne cultul și miturile păgâne, înfruntă în discuții publice pe înțelepții vremii și chiar reușește să-i aducă la adevărata credință.
În timpul persecuţiilor suferite de creştini, în Alexandria a fost organizată o mare sărbătoare în cinstea zeilor romani, în oraş fiind prezent şi împăratul.
Sfânta Ecaterina a mers la templul unde se săvârşeau jertfele şi în faţa acestuia s-a arătat revoltată de atât de mare înşelăciune, „cu care v-aţi înşelat de diavoli, de slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nesimţitor, ca să se închine unor urâciuni ca acestea". (Vieţile Sfinţilor)
Împăratul s-a mirat de îndrăzneala ei, dar mai ales de frumuseţea nepământeană. I se părea că nu este născută din părinţi muritori, ci o zeiţă din zeii pe care-i cinstea el.
Sfânta Ecaterina a fost adusă în faţa unei adunări de cincizeci de filosofi, însărcinaţi să o determine să se închine zeilor, o dorinţă fierbinte a împăratului, copleşit de frumuseţea tinerei Ecaterina.
Dar în cursul disputelor pe care le-au avut cu Sfânta Ecaterina, aceşti cărturari au recunoscut fără putinţă de tăgadă Adevărul pe care ea îl susţinea.
Pentru Adevărul mărturisit, cei cinzeci de filosofi au îndurat în cele din urmă moarte martirică, împreună cu mulţi alţii care au fost aduşi la credinţa creştină prin înţelepciunea minţii luminate a Sfintei Ecaterina.
Sfânta Ecaterina a primit cununa muceniciei prin tăierea capului, după ce a fost legată pentru a fi zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi prinse pe aceeaşi osie, care însă s-au sfărâmat în bucăţi, rănind de moarte pe cei ce asistau la cumplita privelişte. De aceea, Sfânta Muceniţă Ecaterina este reprezentată în icoane ţinând în mână o roată.
Împărăteasa a plâns văzând cum era chinuită Sfânta Ecaterina şi mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost şi ea martirizată.
În aceiaşi perioadă cu martiriul Sfintei Ecaterina au fost chinuiţi şi omorâţi pentru Hristos mai mulţi ostaşi ai împăratului, împreună cu comandantul lor, pe nume Porfirie.
Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina au fost aflate la sfârşitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, se arată în „Viețile Sfinților”.
Tradiții și obiceiuri păstrate în comunitățile rurale
În cultura populară, ziua Sfintei Ecaterina este însoțită de ritualuri menite să aducă protecție, noroc și claritate în decizii. În unele zone din țară, tinerii obișnuiesc să aprindă lumânări pentru luminarea minții, iar femeile respectă anumite interdicții legate de treburi casnice, considerate a aduce liniște și sănătate în familie. Se spune că în această zi nu este bine să se muncească la câmp, pentru a nu atrage mânia Sfintei Ecaterina.
De asemenea, sărbătoarea este un prilej de rugăciune pentru elevi, studenți sau persoane aflate în fața unor examene importante, Sfânta Ecaterina fiind recunoscută drept ocrotitoarea celor care învață.
În unele zone ale țării, fetele necăsătorite țin post în ajunul sărbătorii, sperând să își viseze ursitul. Se spune că Sfânta Ecaterina le ajută să își găsească un soț bun și credincios.
Tot în această zi se fac previziuni meteorologice pentru iarna care urmează: dacă ninge și este frig se spune că iarna va fi lungă și grea, iar dacă vremea este blândă, se așteaptă o iarnă ușoară.
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina
Înţeleaptă fecioară a lui Hristos, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, care Duhului Sfânt încredinţându-te, ai lepădat toată dorinţa pământească şi te-ai logodit cu Mirele cel ceresc spre a căpăta viaţa nemuritoare, primeşte această puţină rugăciune a noastră! Nu suntem vrednici să mulţumim pentru binefacerile tale, căci n-avem sârguinţă care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu şi nici fapte bune către aproapele nostru, care să ne aducă îndurare. Dar ştiindu-te grabnică apărătoare a creştinilor, către tine îndrăznind cerem cu stăruinţă: Vindecă rănile sufletelor noastre, Mare Muceniţă, căci greu pătimim, şi izbăveşte-ne de ispitele şi de primejdiile cu care vrăjmaşul ne îngrozeşte. Roagă-te Stăpânului tuturor să ne ierte nesocotinţa şi păcatele noastre şi să ne dăruiască pace, sănătate şi ajutor în toate cele bune, pentru ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.











