Ce legătură există între statutul socio-economic şi obezitatea infantilă - studiu

Obezitatea infantilă este, în mare parte, un produs secundar al statutului socio-economic, indică un studiu condus de Universitatea din Sydney, Australia.

Cercetarea sugerează că măsurile imediate, cum ar fi programele bazate pe dietă şi exerciţii fizice, ar putea să nu fie suficient de eficiente împotriva problemei obezității infantile.

Studiul, publicat marţi în jurnalul ştiinţific BMC Medicine, a utilizat un eşantion reprezentativ la nivel naţional de aproximativ 10.000 de copii australieni şi a folosit modele pentru a identifica şi viza „rampele” către această boală, potrivit Agerpres.

Potrivit constatărilor cercetării, copiii ai căror părinţi nu au absolvit liceul şi care sunt afectaţi de dezavantaje sociale prezintă un risc mai mare de a fi afectaţi de supraponderalitate sau de obezitate la mijlocul adolescenţei. Absolvirea liceului este, de asemenea, un indicator solid al statutului socio-economic.

Cercetătorii au afirmat că aceşti factori influenţează indicele de masă corporală (IMC) al părinţilor, având un impact imediat asupra stilului de viaţă, cum ar fi alimentaţia şi sedentarismul, ducând la riscul ca un copil să dezvolte obezitate.

Louise Baur, coautoare şi profesoară la Universitatea din Sydney, a declarat că această cercetare explică de ce majoritatea politicilor actuale de sănătate publică pentru prevenirea obezităţii infantile au avut un succes limitat.

„Avem tendinţa de a ignora cauzele fundamentale ale obezităţii infantile, care includ dezavantajele sociale şi, desigur, acesta nu este un lucru pe care părinţii sau copiii îl aleg singuri”, a spus ea, adăugând că „în timp ce intervenţiile privind alimentaţia sănătoasă şi activitatea (fizică) sunt importante, soluţiile nu se limitează la domeniile departamentelor din sănătate”.

Totodată, studiul a mai arătat că în cazul copiilor cu vârste sub opt ani, greutatea lor la naştere şi IMC-ul părinţilor reprezintă cei mai importanţi factori pentru explicarea IMC-ului copilului. După vârsta de opt ani, ponderea activităţilor din timpul liber reprezintă un factor important pentru obezitate.

Studiul a remarcat că intervenţiile care vizează îmbunătăţirea statutului socio-economic, cum ar fi creşterea ratelor de absolvire a liceului, pot îmbunătăţi şansele de reducere a prevalenţei obezităţii infantile.