Mărturia emoționantă a unei femei care a scăpat de cancer. A făcut naveta pentru chimioterapie: "Mi-au spus că ar fi bine să iau primul tren spre Cluj"

Elena a dorit să-şi publice povestea, dup ce a reușit să se vindece de cancer la sân, ca un semnal de alarmă pentru femeile care evită să-şi facă la timp analizele de rutină.

Elena Govaert are 41 de ani şi, la 35 de ani, a fost diagnosticată cu cancer de sân, stadiul 1. Ea a explicat, pentru News.ro, ce au însemnat aceşti ani – de la momentul diagnosticului, aşteptarea prelungă, tratament, până la modul în care a schimbat-o tot ce a trăit. Ea a dorit să-şi publice povestea ca un semnal de alarmă pentru femeile care evită să-şi facă la timp analizele de rutină şi să facă din starea lor de sănătate o prioritate. Elena a povestit despre oamenii pe care i-a cunoscut pe acest drum al vindecării, mulţi dintre ei bolnavi la rândul lor şi care s-au stins pentru că au refuzat tratamentul de specialitate, despre naveta făcută timp de şase luni între Galaţi, Cluj şi Braşov, dar şi despre drama pierderii ambilor părinţi, răpuşi tot de cancer.

„Am avut cancer la sân la 35 de ani. Acum am 41 şi am trăit în anii ăştia de la depresie până la cea mai tangibilă formă de fericire. Uneori, foarte rar, încă mă străfulgeră câte un moment de frică. Pentru că mi-am dorit să trăiesc, după, să mor, şi-acum iar să trăiesc. Am sâni cumpăraţi şi construiţi de la zero, dar nu m-am simţit niciodată mai femeie. Cred, cu tărie, că viaţa după dezamăgiri poate fi intensă şi surprinzătoare. Şi mai cred că timpul e o iluzie”, a povestit Elena.

O boală cumplită prezentă la mamă şi la fiică, genetic. Elena şi-a descoperit boala în urma unei ecografii de sân pe care a făcut-o după ce a observat nodulul în urma autopalpării. Timpul până la aflarea diagnosticului a fost însă unul destul de lung. Primul medic la care a fost i-a spus că sunt chisturi şi că trebuie să ia un antiinflamator, timp de zece zile. Numai că organismul i-a dat semne că ceva nu este în regulă şi a făcut o a doua ecografie. Au urmat însă două luni de aşteptare până la aflarea unui diagnostic cert, pentru că a aşteptat ca un medic să vină din concediu.

”Mama mea a avut cancer de sân, cancer mamar şi mi-a fost oarecum teamă, ea s-a îmbolnăvit când avea 38 de ani, mi-a fost teamă că e genetic şi a fost genetic, am aflat ulterior, şi eram mai atentă la sânii mei. Făceam controale regulate, să zicem, în sensul că mă duceam odată pe an şi la un moment dat am simţit un nodul, era destul de mic.

Am stat cred vreo două săptămâni până m-am gândit că este cazul să mă duc la medic, am făcut o ecografie şi mi-a spus, de fapt, că am nişte chisturi care sunt inflamate şi că nu-i nimic, mi-a dat zece zile să iau un antiinflamator şi am plecat fericită acasă că nu am nimic. Numai că în acea seară ceva nu era în regulă, mi-am dat seama că nu are cum să fie doar un chist.

M-am dus, mi-am făcut a doua programare pentru o nouă ecografie, m-au programat prin cunoştinţe, orice programare durează…acolo mi-a spus că e bine să iei primul tren spre Cluj, eu locuiesc în Galaţi, că nu e bine ce e aici. M-am panicat atât de tare încât ţin minte că am uitat şi să plătesc, m-am întors să plătesc, am ieşit din clinică, nu ştiam ce-i cu mine, simţeam că-mi vâjâie capul, aveam 34 de ani, am aflat undeva prin februarie şi ziua mea e în aprilie.

Tot prin cunoştinţe de-ale tatălui meu din Cluj am reuşit să aflu la ce medic trebuie să ajung, mi-au spus că este în vacanţă, că nu e nicio problemă, să mai stau până se întoarce el din vacanţă. Am stat o lună, luna aia nu am mai fost om pentru că am sperat totuşi să nu fie malign - citește continuarea AICI