Clujul se mândrește cu voluntarii CERT Transilvania: Exemplu de solidaritate și curaj în fața inundațiilor din Broșteni. „Nu e de ajuns să simți compasiune. E nevoie să și faci”

„Zdruncinată. Până în temelii”. Așa descrie o voluntară de la CERT Transilvania trăirea ei în mijlocul dezastrului provocat de inundațiile din Broșteni. 

„Nu casele m-au cutremurat cel mai tare la Broșteni, deși am văzut locuințe culcate la pământ, smulse din rădăcini de furia apelor. Ci haosul și suferința oamenilor m-au zdruncinat în cele mai adânci colțuri ale sufletului”, a scris Rocsana Contraș, voluntar CERT Transilvania de mai bine de un deceniu, pe pagina sa de Facebook. 

Clujul se mândrește cu voluntarii CERT Transilvania

CERT Transilvania a răspuns prompt apelului de ajutor. Alături de Rocsana, mai mulți voluntari au pornit spre zona afectată și au oferit mai mult decât sprijin material.

„Am dus cu noi alimente, obiecte de uz casnic, unelte și materiale de construcții. Dar cel mai important, am dus cu noi inimă bună și speranță pentru cei care au pierdut tot. Suntem aici și ajutăm cum știm noi mai bine”, transmit reprezentanții CERT Transilvania, pe pagina de Facebook. 

Rocsana spune că experiența nu se rezumă doar la fapte. E vorba și despre oameni.

„Mi-a rămas în minte o copilă. S-a lipit de noi cu toată încrederea pe care un copil o poate oferi unor străini. În toată acea nenorocire, ținea strâns o jucărie unicorn. Aia era bucuria ei. Acolo, în noroiul acela care înghițise totul. 

Mi-a rămas în minte și un domn care mi-a arătat cu degetul spre vale și mi-a spus: «Acolo era atelierul meu. Acolo îmi câștigam pâinea»”, a povestit Rocsana. 

Imaginile sunt greu de uitat, iar emoțiile – imposibil de pus deoparte.

„Mă întorc acasă cu cizmele pline de noroi și cu sufletul greu. Dar și cu mândria de a face parte, pe lângă toate activitățile mele, dintr-o echipă de oameni care acționează ca un singur suflet. Ne bat inimile în același ritm, pentru alți oameni”, mai povestește voluntarul CERT Transilvania. 

Pentru cei care privesc de la distanță, Rocsana are un mesaj direct. 

„Ajutați, dacă puteți. Nu vă închipuiți ce este acolo până nu vedeți cu ochii voștri oameni așezați pe movile de pământ – care cândva erau case și curți. Până nu vedeți voluntari și autorități epuizați, dar neclintiți. Sunt recunoscătoare că sunt unde sunt, că am putut ajuta, dar mai ales că pot spune: nu e de ajuns să simți compasiune. E nevoie să și faci!”, mai scrie Rocsana Contraș.