Jandarmul şi jandarmeriţa

Jandarmul şi jandarmeriţa
Deşi faptele s-au petrecut sub ochii mei, am preferat să nu spun nimic până astăzi despre abuzurile Jandarmeriei române asupra suporterilor la meciul "U"- Steaua. Lucrurile erau atât de evidente încât abordările presei n-au avut cum să se abată de la firul adevărului.

Că doamna jandarm purtător de cuvânt era de părere că domnul jandarm purtător de baston nu a folosit gaze lacrimogene în timpul temerarei sale intervenţii de organ mai treacă, meargă. Doamna jandarm putea greşi în comunicatul său, până la urmă înţelegem sensibilitatea femeilor la lacrimi şi le trecem cu vederea scăpările. Doamna jandarm mai putea derapa scuzabil de la realitate şi atunci când afirma că nu au fost copii în raza de acţiune a spray-ului domnului jandarm. La 7 ani eşti deja adult şi meriţi o întâlnire cu forţele de ordine dacă nu ai teme multe pe a doua zi.

Impardonabile mi se par nu scăpările din comunicatul Jandarmeriei, ci părerile personale pe care o instituţie a statului şi le permite în relaţia cu cei pe care ar trebui să îi apere. Ce relevanţă avea din punct de vedere al legilor faptul că cetăţeanul intrat pe terenul de joc în timpul meciului era sau nu suporter al Universităţii Cluj? Fapta e faptă, apartenenţa sa la un grup sau altul neconstituind circumstanţă agravantă sau atenuantă. Menţionând în comunicat că individul făcea parte din rândul suporterilor "U", Jandarmeria ne râde în faţă, arătând că există unităţi diferite de aplicare a legii. Una pentru suporterii lui "U" şi alta pentru ceilalţi!


Pînă la urmă, la fel ca în cazul gazelor nefolosite sau a copiilor inexistenţi în timpul intervenţiei, s-a demonstrat că nici suporterul lui "U" din comunicat nu avea nimic în comun cu Universitatea. Venise de la ţară aşa cum vin mulţi în week-end să vadă fotbal. Şi atunci, cum şi-a permis cineva să pună etichete în comunicatul unei instituţii?

O rog pe fata ce scrie comunicatele Jandarmeriei să-şi ţină de acum părerile personale pentru ea. Să-i dea SMS-uri obscene tipului cu spray-ul, în care să-i împărtăşească fantezii cu oameni mulţi, dar să-şi facă munca în limitele bunului simţ şi al profesionalismului.

Când jandarmii devin suporteri noi, oamenii, ce şansă mai avem?

Etichete
Comenteaza