Adrian Ungur: „Nu-mi mai simţeam trei degete"

Adrian Ungur a revenit după o accidentare gravă suferită în 2008 şi vrea să ajungă în TOP 60 ATP până la finalul anului. În acest week-end va juca la Cluj, în Cupa Davis.

Acceptă fără nici o rezervă dialogul. Tocmai a încheiat antrenamentul unde l-a avut partener pe Marius Copil. Lumea îl cunoaşte drept ginerele lui Ilie Balaci. Noi am vrut să ştim mai multe despre cel mai bine clasat jucător în proba de simplu din echipa României de Cupa Davis. Am descoperit un tânăr sincer şi ambiţios, fericit că joacă pentru ţara sa şi hotărât să-şi treacă numele cât mai sus în clasamentul mondial. Balaci trebuie să fie mândru că are un astfel de ginere.

Ai ales tenisul datorită tatălui tău? Ştiu că îţi place foarte mult şi fotbalul.
Tata era foarte pasionat de tenis. Când eram mic, mergeam tot timpul cu el la teren să urmăresc meciuri de tenis. Mi-a plăcut şi din joacă am ajuns sportiv de performanţă.

La ce vârstă ai început tenisul?
La 8 ani. Mergeam de două-trei ori pe săptămână. Apoi, de la 10-11 ani am început mai serios.

La ce vârstă i-ai recomanda unui copil să meargă la tenis?
Mai devreme de 8-9 ani nu cred că trebuie să înceapă. Am auzit că mulţi merg la 7 ani la tenis, chiar la 5 ani, dar eu cred că e prea devreme.

Ai regretat că nu ai făcut fotbal?
(Râde) Nu, mai zic eu în glumă, câteodată, că regret. Tenisul e un sport care-mi place, altfel nu-l practicam. Fotbal am jucat doar de plăcere, cu prietenii şi colegii.

E fan Lăcătuş

Cum era elevul Prepeliţă?
Am fost colegi de liceu la Piteşti, dar nu prea ne întâlneam. Nici eu, nici el nu prea treceam pe la şcoală. Este un băiat la locul lui.

Ce post aveai la fotbal?
Îmi plăcea tot timpul să stau prin faţă.

La pomană?
Nu, nu, nu chiar la pomană. Îmi place să înscriu.

Cum ai ajuns suporterul Stelei?
Ţin de mic cu Steaua. Tata era suporterul Stelei şi mergea înainte de Revoluţie la toate meciurile. De atunci mi-a rămas mie în minte Steaua, Steaua.

În Piteşti joacă FC Argeş, o echipă de tradiţie.
(Râde). Nu am ţinut niciodată cu FC Argeş. Eu am prins perioada de glorie a Stelei. Tot timpul auzeam „Steaua a câştigat campionatul", auzisem că a câştigat Champions League, probabil că acest lucru m-a influenţat.

Ce fotbalist stelist ţi-a plăcut?
Lăcătuş mi-a plăcut foarte mult, apreciam foarte mult răutatea lui din teren.
De ce l-a schimbat pe Fanucci cu Adrian Marcu

Cât de greu a fost să ajungi între primii 100 de jucători în clasamentul ATP?
Nu mi-a fost uşor, a fost foarte greu. Mi-au trebuit cinci-şase ani să joc la turneele de Challenger ca să ajung în prima sută.

Câţi antrenori ai schimbat în carieră? La un moment dat lucrai cu un italian.
Am lucrat patru ani cu italianul Fabrizio Fanucci, care-l pregăteşte de 15 ani pe Filippo Volandri. Nu am schimbat foarte mulţi antrenori. Am lucrat vreo 10 ani cu antrenorul cu care am învăţat tenis, Remus Enache, la Piteşti. Am lucrat apoi un an cu Comănescu, un an cu Moldovan, apoi cu Fanucci. De vreun an mă pregătesc cu Adrian Marcu în colaborare cu Ion Moldovan.

Adrian Marcu a lucrat la Academia „Gunther Bosch" din Austria.
A stat vreo 15 ani acolo, dar s-a întors acum în ţară.

Cu ce te-a ajutat antrenorul italian să progresezi?
E mai multă muncă, mai multă seriozitate. Aveam un program bine stabilit, aşa nu pot să zic că m-a învăţat cine ştie ce lucruri noi sau care nu le ştiam. Când ai un program bine stabilit, dimineaţa te duci la pregătire fizică, apoi joci tenis, parcă e mai uşor. Recuperarea este foarte importantă. La noi nu se prea pune accentul pe recuperare, dar, dacă nu te recuperezi, nu ai cum să dai sută la sută. Uitaţi-vă la Djokovic! El joacă un meci de cinci ore şi a doua zi e pregătit să mai joace cinci ore. Face o recuperare foarte bună.

Ce a schimbat Adrian Marcu?
Mi-a adus mai multă linişte, mi-a dat mai multă încredere. A vorbit mai mult cu mine decât ceilalţi antrenori. M-a făcut să înţeleg că pot să ajung în prima sută şi asta mi-a dat mare încredere. Cu Fanucci lucram vreo patru sportivi şi nu punea aşa mare preţ pe comunicare.

„Am stat un an şi jumătate"

Ai avut accidentări grave?
Am avut o singură accidentare, în octombrie 2008 m-am operat la cotul drept, am stat aproape un an şi jumătate pe bară. Nu-mi mai simţeam trei degete. A trebuit să mă taie, să-mi mute nervul de pe un canal pe altul. Complicat! Dacă era la stângul, nu era problemă, dar sunt dreptaci. Diagnosticul a fost decompresarea nervului ulnar. Doctorul mi-a spus că e o accidentare care apare mai des la jucătorii de golf decât la tenismeni. N-am nici o treabă cu golful, dar am păţit-o.

Ce ai făcut în perioada cînd nu ai putut juca tenis?
Jumătate de an nu am făcut nimic (zâmbeşte). Bine, am făcut recuperare. E greu să revii. Mai mult am frecat menta.

Te-ai gândit să renunţi?
Nu, pentru că aveam 23 de ani, eram foarte tânăr. Bine, dacă vedeam că mă doare în continuare şi nu pot să joc, m-aş fi gândit şi la asta. Spre norocul meu nu a fost cazul.

Buget anual: 50.000 de euro

Tecău spunea că un profesionist îşi amortizează cheltuielile când intră în prima sută a ierarhiei ATP. Tu ţi-ai echilibrat balanţa?
Da, poţi să spui asta, atunci când începi să joci în turneele mari, când apari pe tabloul turneelor de Grand Slam şi câştigi meciuri.

Care e bugetul tău anual?
Eu am nevoie de 50.000 de euro pe an. Nu am sponsori, sunt pe cont propriu. Poţi să cheltuieşti mai mult, mai puţin, depinde dacă mergi şi cu antrenorul la turnee, depinde cum îţi plăteşti antrenorul, sunt mai mulţi factori.

Cum de ai revenit la Cupa Davis după boicotul provocat de demiterea lui Andrei Pavel?
Tot timpul am venit cu plăcere la Cupa Davis. A fost o mică neînţelegere, ne-a deranjat că nu am fost consultaţi. Ţineam foarte mult la Pavel, iar Andrei nu avea nici o vină că am pierdut noi. Am trecut peste neînţelegeri şi mă bucur că am revenit. Când eşti la Cupa Davis e un sentiment aparte. Când eşti la turneu, ştii că joci pentru tine. Aici suntem o echipă toţi. Ştii că toată lumea e alături de tine, joci pentru ţara ta, e un sentiment aparte.

Ce spui despre suprafaţa pe care se joacă şi despre faptul că partida are loc în sală? S-a vorbit despre faptul că adversarii sunt familiarizaţi cu tenisul în sală.
Eu spun că este o suprafaţă destul de lentă, care ar trebui să ne avantajeze. Copil, Mergea şi Tecău preferă hardul, eu sunt cel care joacă mai mult pe zgură. Acum mai mult de 70% din turnee se joacă pe hard. Am început din acest an să joc mai mult pe hard, să văd ce se întâmplă, să văd dacă e aşa de rău.

Liana nu mai joacă tenis

Descrie în câteva cuvinte Florenţa, oraşul în care ai locuit.
Eram prieten cu Volandri, ne ştiam din circuit. El stă în Florenţa, dar e de pe lângă Pisa. Nu aveam antrenor, aşa că am mers în Italia să mă pregătesc. Au fost de acord, şi antrenorul Fanucci a fost încântat, nici Volandri nu avea partener. Mai erau doi jucători, dar de un nivel mai slab. Când am vorbit cu ei, în 2008, eram accidentat, nu mai jucam. Mi-a plăcut oraşul foarte mult, i-a plăcut şi soţiei, care juca şi ea atunci. Am zis să stăm un an să vedem cum e şi de la un an am ajuns la patru. Am stat în chirie, nu ştiam cât vom sta acolo. Drept dovadă, ne-am mutat acasă, stăm la Bucureşti.

De ce v-aţi mutat?
Se spărsese un pic gaşca la Firenze. Au fost probleme cu antrenorul la clubul unde mergeam. Ne dădeau afară de acolo, el plătea chirie unde ne pregăteam. Trebuia să mergem în altă parte, departe de locul unde stăteam eu. Nu prea ne-a convenit şi am zis ia să mergem noi acasă!

Care sunt locurile care-ţi vin în minte când te gândeşti la Florenţa?
E Domul din centru. Apoi e Ponte Vecchio şi tot timpul e plin de lume, sunt mulţi turişti. Mâncarea e foarte bună, vinurile la fel, totul e la superlativ.

Soţia ta,Liana, mai joacă tenis?
Nu mai joacă de aproape un an. Tot timpul avea probleme cu accidentările. Juca două turnee bine, trebuia să stea trei săptămâni acasă. Avea probleme, ba cu umărul, ba cu genunchiul. Am decis că e mai bine să renunţe. Acum antrenează trei fete la Bucureşti.

Cum e socrul, Ilie Balaci, în familie?
Mă gândesc la el ca la un prieten foarte bun, nu ca la tata socru. Mă ştie de când eram mic. Cu Liana Balaci am crescut împreună, jucam la aceleaşi turnee. Nu avem copii încă. Sperăm ca anul acesta sau la anul să ne înmulţim.

Îl strigau Unguraş sau Bozgoru'

Ai şi alte hobby-uri?
Mai mergem câteodată la film. Îmi place mult să citesc, mai ales în turnee. Când sunt acasă nu prea citesc. Îmi plac foarte mult cărţile istorice, am citit toţi Templierii, toate războaiele...

Ai citit şi despre disputele dintre România şi Ungaria?
(Râde cu poftă). Nu am citit încă. La şcoală mă luau colegii la mişto din cauza numelui. Când eram mic, mă mai supăram. Mă strigau „Ungurul", „Unguraş" sau „Bozgorul". Acum mă amuză. Nu am nici o treabă cu limba maghiară. Nu am mai avut alte porecle.
Câte tatuaje ai şi ce semnificaţie au?
Cred că, dacă nu jucam tenis, aveam tot corpul tatuat. Am şapte tatuaje. La tatuaje e greu până faci unul, apoi zici hai să mai fac unul, să mai fac unul. De exemplu, mi-am tatuat data căsătoriei, numele soţiei. Cununia civilă am făcut-o pe 16 aprilie 2006 , la Craiova, şi nunta am făcut-o anul trecut, pe 9 iunie, la Piteşti, la mine.

Te-ar deranja dacă şi copilul tău ar avea tatuaje?
Ar fi culmea să mă deranjeze!

Cum a fost statutul tău de român în Italia?
Între noi, sportivii, nu aveam nici o problemă. Dacă mergeai la vreun magazin şi te auzeau vorbind în română parcă se uitau un pic ciudat.

Italiana ai învăţat-o repede?
O vorbeam când am mers la Florenţa, am învăţat de mic. Am fost de câteva ori în Italia şi am stat o lună sau două. Când eşti mic, imediat o prinzi.

Ce le spui străinilor despre România?
Nu pot să vă spun (râde)! Le spun să vină, să o descopere. Celor care au fost, majoritatea în Bucureşti, le-a plăcut viaţa de noapte. La noi numai asta e.

Câte kilograme pierzi la un meci?
În America de Sud am observat că am slăbit un kilogram, un kilogram şi jumătate. Depinde cât de cald e, ce umiditate e.

Ce regim alimentar ai înaintea meciurilor?
Cum am stat foarte mult în Italia, mănânc foarte multe paste. Nu cred că e zi fără să nu mănânc paste, mai ales la prânz. Seara mănânc salate, carne, peşte.

„Reverul e cea mai bună lovitură a mea"

Ce jucător preferat ai?
Roger, „The King". Îmi place Federer, pentru tehnica şi eleganţa cu care joacă.

În ultima vreme a început să mai piardă.
A îmbătrânit şi el. E mai bine să mai câştige şi alţii, că se plictiseşte lumea până la urmă.

Din ce am văzut la antrenament, reverul e unul dintre atuurile tale.
Reverul e cea mai bună lovitură a mea. Ar mai fi mişcarea în teren.

Preferi raliurile?
Nu, prefer schimburile cât mai scurte, îmi place să închid punctul cât mai repede.

Totuşi, eşti un sportiv care preferă zgura.
Da, e ciudat. Sunt pe tipicul spaniol.

Ce ţi-ai propus pentru 2013?
Să închei anul în primii 60 de jucători. Îmi dau seama că e foarte greu, dar voi încerca.

 

„Îi aşteptăm pe clujeni să vină, să ne susţină. Sperăm să facem un spectacol frumos şi să câştigăm"

„Le-aş dori tuturor un socru ca Ilie Balaci. Ne înţelegem foarte bine"

 

79 este cel mai bun loc ocupat de Ungur în clasamentul ATP, pe 11 iunie 2012

103 este poziţia actuală a lui Ungur în ierarhia ATP

561.831 de dolari a câştigat Ungur din tenis