Am intrat în perioada "câșlegilor". Datina din Transilvania de la Crăciun până la Postul Paștelui

În vremea bunicilor, la sat, oamenii numeau perioada dintre Sărbătorile de iarnă și începutul Postului Paștelui "câșlegi".

Odinioară, în satele din Transilvania, prin „câșlegi” se înțelegea perioada de timp de la sărbătorile de iarnă și până la începutul Postului Mare sau al Paștilor. Mai demult, spun cei de la Tradiții clujene, în această perioadă a anului, numită „câșlegi”, se făceau cele mai multe nunți.

"În primul rând, fetele și feciorii se întâlneau și se cunoșteau în șezătoare, care debuta la începutul Postului Crăciunului și continua în câșlegi, până aproape de primăvară. Aici, feciorii veneau seară de seară și își puneau fiecare ochii pe o fată. Dacă și fata îl plăcea, urma pețitul și apoi nunta.

În comunitatea rurală, în vechime, era foarte dificil să trăiești de unul sigur. Astfel, încheierea unei căsătorii se impunea, în primul rând, ca o necesitate economică, mai degrabă ca una socială sau psihologică. Acestor motivații economice se adăugau cele de ordin religios, social și demografic.

Exista o presiune din partea comunității ca tinerii să își întemeieze o familie, să aibă copii care să ducă neamul mai departe, dar era un bun prilej pentru întărirea „găzdușagului”, sau pentru a ajunge la statutul social de „gazdă”", se arată într-o postare a Centrului Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.