În România, justiţia este... legată la ochi?!

Aceasta s-a referit la unele afirmaţii ale preşedintelui Băsescu, legate de a patra putere în stat, pentru unele deficienţe şi pretenţii care, în opinia sa, intră în sfera abuzurilor, încălcând graniţa separării puterilor în stat.

Mi-am dat seama, încă o dată, dacă mai era cazul, de faptul că, în România, zeiţa Iustitia, preluată ca simbol de la romani, cu balanţa în echilibru, şi-a pierdut eşarfa de la ochi şi simbolul imparţialităţii s-a dus dracului pe tobogan în jos! N-o spune Băsescu şi nici eu n-o spun... Faptele. Pentru că, să mă ierte doamna preşedinte a judecătorilor, dar atâtea cazuri avem, încât s-ar putea edita un tratat de erori, abuzuri şi sentinţe greşite care s-au dat în România, în ultimii aproape 20 de ani, încât, într-adevăr, încrederea cetăţeanului în justiţie  a dispărut în mare parte.

Să stăm strâmb şi să... judecăm drept, dacă justiţia are probleme de încredere, în mare parte i se datorează. Să ne amintim numai de aberanta acţiune, de-a dreptul bolşevică , generată de Iliescu, care cu mâna justiţiei, prin recursurile în anulare, prin care, de fapt, mogulii criptocomunişti ţineau morţiş să-şi păstreze vilele furate de la adevăraţii proprietari, pozând în salvarea bieţilor chiriaşi, deşi statul avea posibilitatea să le construiască case sociale pentru a nu fi scoşi în stradă. Să ne amintim de plăţile la care a supus statul român Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ridicate la peste 90 de milioane de euro, din vina unor judecători părtinitori, cu actualii chiriaşi sau victime ale unor presiuni politice venite din aceeaşi sferă a celor ce consideră “proprietate un moft”  au dat sentinţe nedrepte care costă, în ultimă instanţă, contribuabilul.

Ceea ce a întărit ideea introducerii răspunderii materiale a judecătorului pentru daune aduse unor cetăţeni prin slaba calificare profesională sau din interese oportuniste. când salariatul îi aduce daune din astfel de motive, un  patron îl penalizează fără drept de apel. De ce să fie statul mai generos cu salariaţii săi în  astfel de cazuri?!! Să ne amintim apoi  că, până acum, lupta justiţiei împotriva corupţiei nu s-a soldat cu nici un caz finalizat de înalt demnitar corupt, deşi aflăm că pe rol sunt mai multe dosare, dar, probabil, sunt puse la dospit până, eventual, intervine prescripţia... Sunt atâtea exemple de pe timpul loviturii de stat din Decembrie 1989 şi al mineriadelor... aşa încât putem spune că, în multe cazuri, celeritatea se măsoară în ani buni.

De acord cu poziţia reprezentantei judecătorilor, potrivit căreia justiţia este sau ar trebui  să fie independentă. Dar independentă faţă ce cine? Faţă de statul român?! Pentru că unele pretenţii, legate de Legea salarizării, de plafonul salariilor, par a depăşi atibuţiile justiţiei în materie de legi. In sfârşit, nu mai insist, vreau doar să semnalez că prestigiul justiţiei, aprecierea şi încrederea de care trebuie să se bucure în rândurile populaţiei  este în ograda propie.

Deci, redaţi... zeiţei Iustitia eşarfa pierdută, să nu mai tragă cu coada ochiului ba în stânga, ba în dreapta, după cum sunt la putere, pentru a le face pe plac unor politiceni , care, în unele  cazuri, presează soluţionări profitabile pentru ei. Iar ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul Germaniei, votul unanim dat pentru a ni se suspenda fondurile europene  până la reformarea justiţiei, spune multe despre ceea ce se întâmplă în instanţele româneşti, ajungându-se, iată, la internaţionalizarea unei justiţii în derivă faţă de normele statului de drept. Să luăm aminte!