Insotit de o suita de persoane alese dupa spranceana. In aplauzele unei asistente, si ea aleasa cu grija. Pentru evitarea accidentelor. Zgomotul aplauzelor de dupa taiatul panglicii trebuie sa acopere huiduielile din fundal. Si astfel, persoana lansata in cursa politica are toate sansele sa castige. Pentru ca ea cunoaste secretul si virtutile miraculoase ale panglicii. Unul dintre cei care aplica, cu mare dexteritate, teoria panglicii este Emil Boc. Din aceasta perspectiva, el devine premiant.
Mult hulitul Adrian Nastase, cand a intrat in campania electorala, s-a autosuspendat din functia de premier. Pur si simplu a cedat locul unei alte persoane, Eugen Bejinariu, din dorinta ca, macar sub aspect formal, sa nu incurce borcanele.
In schimb, noua putere nu are ezitari. Traian Basescu a facut si face campanie electorala in favoarea unui partid si, mai mult, in favoarea unui lider de partid, utilizandu-si din plin prerogativele functiei si autoritatea sa de sef al statului. Mai mult, chiar. Sunt pusi in joc, in acest scop, si banii publici. Vizitele electorale sunt mascate sub forma vizitelor de lucru.
Dar domnul Traian Basescu este un dulce copil, in comparatie cu domnul Emil Boc. Sub Emil Boc, campaniile politice pe bani publici au devenit, dintr-o regretabila exceptie, pur si simplu o lege. Udrea si Ridzi nu au fost, in acest sens, decat simple baloane de incercare.
Acum, teoria panglicii incununeaza si potenteaza vizitele de lucru. Va sa zica premierul Emil Boc, pe timpul sau de premier, utilizandu-si autoritatea care i-a fost conferita in calitatea sa de premier si pe banii publici pe care ii pastoreste in aceeasi calitate de premier, face un adevarat periplu al plaiurilor mioritice, in scop electoral. Sunt consumate resurse umane si uriase sume de bani pentru ca Emil Boc sa castige simpatia populatiei. Cea pe care a pierdut-o, de-a lungul anilor, cat a condus cel mai slab Guvern al Romaniei din trecut, din prezent si din viitor.
