Ce planuri au oraşele care vor să fie Capitale Culturale Europene

La Iaşi au fost atraşi bani europeni pentru amenajarea unei axe culturale şi s-a stabilit ca strategie de drum lung păstrarea tinerilor creativi în oraş. Timişoara mizează pe dezvoltarea unei economii competitive. Discuţiile au avut loc în cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia Cluj Capitală Culturală Europeană (CCE).

Cel mai estic punct de pe harta posibilelor CCE, Iaşiul, pregăteşte o zonă urbană strict culturală, în ciuda faptului că reprezentanţii asociaţiei de profil consideră că infrastructura nu e cel mai important factor în pregătirea candidaturii. „Sunt unii care se întreabă cum poţi avea pretenţii de CCE dacă o anume stradă are gropi sau dacă pereţii operei nu sunt proaspăt văruiţi. Cred că infrastructura este supraestimată în acest program. Da, poţi să spui că aeroportul e oribil, dar cultura e foarte vie. Asta nu înseamnă că neglijăm infrastructura. Municipalitatea din Iaşi a accesat fonduri europene de 26 de milioane de euro pentru crearea unei axe culturale, pentru reabilitarea tuturor străzilor „culturale", se pregăteşte o zonă urbană strict culturală", a explicat Teodor Răileanu, director executiv al Asociaţiei Iaşi CCE. Alte eforturi au mers înspre pietonalizare. „Am închis un bulevard, dar pentru asta a trebuit să luptăm cu şoferii care se plângeau, să explicăm că avem nevoie de spaţii deschise care să respire cultură", a adăugat Răileanu.

Sprijinul guvernamental este esenţial în pregătirea unui oraş pentru a fi CCE. „În ultimii ani, Clujul a avut un fost primar devenit premier şi foarte multe fonduri au fost îndreptate de la centru spre oraş. Vă invidiez, am avut şi noi un premier, dar pentru o perioadă mult mai scurtă, speram că va echilibra cumva lucrurile", a glumit Răileanu. Alte elemente pe care se vor concentra specialiştii ieşeni se referă la implicarea populaţiei şi la găsirea unei identităţi proprii. „Trebuie să vedem ce ne face diferiţi de celelalte oraşe. Este important pentru toate oraşele candidate din România să se afle în această competiţie. Fiecare e motivat să investească în cultură. Nu contează cine câştigă, efortul făcut acum va avea efecte pentru viaţa culturală a oraşului", crede Răileanu. Stimularea creativităţii este văzută ca un obiectiv major pentru viaţa oraşului. „Trebuie să aducem tineri creativi care să şi rămână în Iaşi. Avem foarte mulţi studenţi, vreo 70.000, dar pentru mulţi e greu să stea în oraş. Avem nevoie de un oraş unde ei să poată dezvolta şi crea", a punctat reprezentantul Asociaţiei Iaşi CCE.

Din Timişoara, planurile au în vedere cooptarea economicului şi sectorul privat văzut ca pilon de sprijin. „Cred că dezvoltarea unei economii competitive este esenţială. Trebuie să aduci împreună afacerile, zona corporate, educaţia, resursa umană. Direcţiile stabilite pentru dezvoltarea urbană pot să ajute: cel mai important pentru următorii 10 ani va fi să învăţăm să reciclăm, să ştim să densificăm în interiorul oraşului, să amenajăm mai multe spaţii publice şi parcuri tematice, să combinăm spaţiile de afaceri, retail, educaţionale. Trebuie să realizăm construcţii simbolice, uşor de recunoscut; nu construcţii „gălăgioase", dar semne inteligente pentru oraş. Ca arhitecţi trebuie să înţelegem identitatea oraşelor noastre şi să ne jucăm cu ea inteligent", a spus Vlad Gaivoronschi, reprezentant al Asociaţiei Timişoara CCE. Un oraş cu atmosferă, care îşi valorifică moştenirea, dar nu o moştenire mumificată, ci una care se integrează în viaţa contemporană a locuitorilor poate fi CCE, consideră arhitectul timişorean. Candidatura dă vizibilitate oricărui oraş, chiar şi fără ca acesta să câştige titlul oficial, a subliniat Hugo de Greef, reprezentant al oraşului Bruges, CCE în 2002. „Este o mare greşeală să faci investiţii doar pentru anul în care oraşul va fi CCE. Aici nu suntem la Jocurile Olimpice, unde, dacă nu ai piscină, nu poţi organiza concursuri de înot. Noi am făcut investiţii mari care au schimbat oraşul, printre care o mare sală de concerte. Dar astfel de obiecte sunt prea mari pentru viaţa de fiecare zi a unui oraş, acum încercăm să facem evenimente culturale care să atragă oameni din întreaga regiune şi chiar din ţările vecine", a exemplificat Tamas Szalay, şeful Asociaţiei Pecs CCE 2010. Ideea că infrastructura nu este condiţia esenţială care determină câştigarea titlului a fost susţinută şi de reprezentantul Ciprului. Acesta a amintit că Paphos a obţinut titulatura de CCE pentru 2017 cu „o jumătate de teatru" (o clădire care nu respectă standardele pentru o astfel de instituţie, n. red.). Paphos a mizat însă pe folosirea spaţiilor publice.

Oficialii asociaţiei care pregăteşte candidatura Clujului la titlul de CCE organizează timp de două zile un eveniment la care a invitat reprezentanţi ai unor foste sau viitoare CCE, dar şi ai celorlalte oraşe din România care aspiră la acest titlu. Evenimentul "Capitale Culturale Europene 2020+. Etapele călătoriei" a fost pregătit pentru a găsi cea mai bună abordare pentru proiectul cultural al capitalei Cluj-Napoca, pentru a stimula competiţia internă cu oraşele contracandidate şi de a creşte vizibilitatea urbei prin colaborări culturale cu foste şi cu viitoare capitale culturale. "Clujul este cu câţiva paşi în faţa celorlalte oraşe din ţară care îşi doresc titulatura. Ne asumăm acest rol de lider. Oricum mai sunt doi ani până la anunţarea candidaturii şi mai este timp. La final, cel mai bun program cultural din ţară va câştiga", a spus Florin Moroşanu, directorul asociaţiei clujene.