România trebuie să utilizeze cu prudenţă şi cu maxim de discernărmânt stabilitatea câştigată în anii de criză, mai ales din perspectiva termenului mediu-lung, deoarece în ultima perioadă s-a intensificat volatilitatea pe pieţele financiare internaţionale, iar 2014 este un an electoral, potrivit studiului Broker.
Acesta relevă că în lipsa unor politici economice pe termen lung economia României riscă să parcurgă o perioadă scurtă de creştere economică, urmată de o perioadă mai lungă de ajustare. Spaţiul de manevră de care dispune ţara trebuie utilizat pentru procesul de convergenţă către zona euro. „Mă refer la dezvoltarea durabilă a economiei interne, la materializarea potenţialului de care dispun unele ramuri economice. Acest proces este dependent de un mix adecvat de politici economice pe termen mediu şi lung, care să se axeze pe evitarea derapajelor economice; reducerea dependenţei de finanţarea din exterior prin generarea de capital în interior; un nivel sustenabil al fiscalităţii; crearea de fonduri de investiţii publice sau public-private orientate spre eternele probleme vitale cu care se confruntă economia: infrastructură, pensii, sănătate, învăţământ", susţine analistul Andrei Rădulescu, de la Broker Cluj.
Acesta afirmă că România iese treptat din Marea Recesiune, cea mai severă criză economico-financiară mondială de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Refluxul capitalului străin din ţară a determinat ajustarea cererii interne, fapt reflectat de corectarea deficitului de cont curent, de la 10% din produsul intern brut (PIB) înainte de criză, către un nivel apropiat de echilibru la final de 2013. Acordurile de finanţare încheiate cu instituţiile financiare internaţionale au contribuit la evitarea colapsului economic în 2009 şi la ajustarea dezechilibrului finanţelor publice (deficitul bugetar s-a redus de la un nivel de 9% din PIB în 2009 la 2,5% în 2013). Acest proces a permis recâştigarea credibilităţii internaţionale a României, fapt reflectat de declinul costurilor de finanţare a statului către niveluri minime istorice. Politica monetară a Băncii Naţionale a României (BNR) din ultimii ani a contribuit la evitarea unui colaps în sectorul bancar, la întărirea stabilităţii financiare a ţării. Sectorul bancar intern se apropie de finalul procesului de ajustare, fapt reflectat de semnalele de scădere a ratei creditelor neperformante.
România a ieşit din procedura de deficit excesiv în 2013, iar guvernele au implementat gradual reforme recomandate de Fondul Monetar Internaţional şi de Comisia Europeană. Declinul inflaţiei către niveluri minime istorice (1,55% an/an în decembrie), coroborat cu ameliorarea percepţiei de risc privind expunerea pe economia României au determinat scăderea costurilor de finanţare către valori minime record. Contul curent a continuat să se ajusteze în 2013, apropiindu-se de echilibru (1% din PIB), evoluţie determinată şi de nivelul record al exporturilor. Deficitul bugetar se situează sub pragul de 3% din PIB, iar ponderea datoriei publice în PIB, sub nivelul de 60%. Climatul din piaţa forţei de muncă pare să se amelioreze gradual, iar sectorul bancar pare pregătit să reia creditarea. În prezent, economia internă e pregătită să primească investiţii din exterior şi din interior, deci se află la începutul unui nou ciclu investiţional, subliniază raportul Broker
Banca Naţională a implementat măsuri de normalizare a politicii monetare în ultimele luni: a redus gradual dobânda de referinţă către nivelul minim istoric de 3,5%; a iniţiat procesul de convergenţă graduală a ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi valută ale instituţiilor de credit către nivelurile din zona euro, a asigurat stabilitatea financiară a României. Pe de altă parte, guvernul a ajustat deficitul bugetar pe parcursul ultimilor ani, a implementat reforma structurală şi recent a anunţat unele planuri de măsuri pentru susţinerea cererii interne. Politica monetară şi fiscal-bugetară se situează în categoria neutră/expansionistă, favorabilă investiţiilor productive. Economia internă pare să recâştige gradual în termeni de independenţă a politicii economice.
