MAE a deschis o pagină web cu oportunităţi de angajare în instituţiile europene
Anunţul a fost făcut de către Victor Negrescu în cadrul şedinţei Comitetului de Coordonare a Sistemului naţional de gestionare a Afacerilor Europene. „Democratizarea şi transparentizarea accesului la informaţiile de interes public, pe teme europene, reprezintă componente prioritare ale mandatului meu, iar oportunităţile de angajare în instituţiile Uniunii Europene conferă României şi cetăţenilor săi posibilitatea de a participa efectiv şi competent la pregătirea procesului decizional comunitar", a declarat Negrescu.
Lista completă cu posturile disponibile se actualizează săptămânal şi poate fi accesată la adresa afacerieuropene.mae.ro/oportunitati.
La nivelul instituţiilor europene există atât posturi permanente şi temporare de funcţionari comunitari, cât şi personal specializat, angajat prin contract cu durată determinată (agenţi contractuali şi agenţi temporari), respectiv experţi naţionali detaşaţi, care sunt de obicei, funcţionari ai administraţiilor naţionale, detaşaţi pe o perioadă fixă de timp, pentru a face schimb de experienţă şi pentru a învăţa despre politicile şi procedurile Uniunii Europene. Metoda standard de recrutare a personalului permanent şi contractual în cadrul instituţiilor comunitare este concursul. Procesul presupune două mari etape: selecţia, organizată de Oficiul European pentru Selecţia Personalului, în urma căreia se stabilesc listele de rezervă, şi recrutarea propriu-zisă, realizată de instituţiile europene pe baza acestor liste. Orice cetăţean român care îndeplineşte condiţiile cerute de instituţiile comunitare care scot la concurs posturile vacante se poate prezenta la concursurile organizate periodic de fiecare dintre instituţiile comunitare.
În privinţa experţilor naţionali detaşaţi, aceştia sunt recrutaţi prin intermediul reprezentanţelor permanente la Uniunea Europeană. Detaşările se efectuează, în principiu, pentru o perioadă de cel puţin şase luni şi de maxim patru ani. Acelaşi expert nu poate solicita o a doua detaşare decât după o perioadă de cel puţin şase ani.
