BUSINESS FOCUS. 2015, anul războiului valutar

De la începutul anului dolarul s-a apreciat cu 11% față de euro (către maximul din vara anului 2012), cu peste 12% raportat la yen și cu 13% comparativ cu realul brazilian. Dolarul SUA a crescut cu peste 8% față de monedele din Elveția, Australia, Canada. 
 
Aceste evoluții au fost determinate, în principal, de dinamica divergentă a indicatorilor macroeconomici (Statele Unite vs. Zona Euro, China, Japonia), cu implicații pentru poziția și perspectivele politicii monetare din principalele blocuri economice ale lumii. De asemenea, dinamică cotațiilor internaționale la țiței (și alte bunuri) și riscurile geopolitice au influențat evoluția cursului mediu al dolarului american în 2014. 
 
Pe de o parte, se notează dinamica pozitivă a indicatorilor macroeconomici din SUA, care confirmă faptul că prima economie a lumii se află în plin ciclu economic. În ianuarie-septembrie produsul intern brut american a crescut cu 2,3% an/an, evoluție susținută de dinamică investițiilor productive (+5,8%). Evoluția investițiilor productive s-a reflectat pozitiv la nivelul pieței forței de muncă (rata șomajului a scăzut spre nivelul minim din 2008), ceea ce a susținut creșterea consumului privat cu 2,3%.

Evoluția recentă a indicatorilor macroeconomici exprimă premise de accelerare pe termen scurt: în decembrie încrederea consumatorilor a atins maximul de la începutul lui 2007, iar în noiembrie rata de utilizare a capacității instalate în industrie a depășit pragul de 80%. Zona Euro s-a confruntat cu cvasistagnarea economică și cu riscul incidenței deflației, în contextul continuării procesului de dezintermediere bancară cu impact nefavorabil pentru relansarea investițiilor productive (în dinamică trimestriala acestea au scăzut în T2-T3).  
 
În acest context, am asistat la divergența deciziilor și semnalelor privind politică monetară din principalele blocuri economice ale lumii. Pe de o parte, în SUA Rezerva Federală a încheiat al treilea program neconvențional de relaxare monetară și a semnalat faptul că ar putea demara procesul de normalizare a ratei de dobândă de referință în prima jumătate a anului 2015. 
 
În Zona Euro Banca Centrală Europeană a redus dobânda la 0,05% (minim istoric) și a adoptat noi măsuri de relaxare monetară pentru a evita instaurarea deflației, iar băncile centrale din China și Japonia au adoptat recent măsuri de relaxare, pentru a contracara procesele de decelerare, respectiv recesiune. Nu în ultimul rând, în Elveția banca centrală a decis să reducă rata de dobândă la facilitatea depozite (la -0.25%), o nouă etapă a crizei valutare.   
 
Previziunile macroeconomice pe termen mediu emise de FED la ultima ședință din 2014 (decembrie) exprimă probabilitatea ridicată ca bancă centrală să majoreze rata de dobândă de referință până la 4.5% la jumătatea anului 2017 (dacă aplicăm Regulă lui Taylor), condiționat de neintensificarea riscurilor privind stabilitatea macrofinanciară. 
 
Declinul recent al cotațiilor la țiței ar putea readuce Zona Euro în deflație încă din decembrie. Astfel, ne așteptăm la noi măsuri monetare de relaxare în 2015, semnalate de altfel recent de BCE.  Totodată, evoluțiile macrofinanciare globale recente exprimă probabilitatea ridicată a implementării unor noi măsuri monetare de relaxare în China și în Japonia pe termen scurt.
 
Perspectivele divergente privind politică monetară din principalele blocuri economice ale lumii, pe termen scurt, ar putea determina continuarea tendinței de apreciere a dolarului american, cu impact pentru direcția fluxurilor internaționale de capital. Este probabil că războiul valutar să se intensifice în trimestrele următoare (cum s-a întâmplat constant din 2011 încoace). Condiționat de adresarea problemelor economice structurale din Zona Euro, China și Japonia, punctul culminant al acestei crize ar putea fi atins în 2015.

Andrei RĂDULESCU
BT Research Team