Piaţa chiriilor în ultimul an. Scăderi în Bucureşti şi Cluj-Napoca, dar creşteri în laşi şi Braşov

Cum a evoluat piaţa chiriilor în ultimul an: Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara au marcat scăderi, dar în laşi, Braşov şi Constanţa chiriile au crescut cu până la 7%.

Iaşiul, Braşovul şi Constanţa se numără printre oraşele cele mai dezvoltate economic din România în care preţurile la chirii au crescut în ultimul an. În Bu­cureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara chiriile au făcut câţiva paşi înapoi în trimestrul al doi­lea din 2021 comparativ cu aceeaşi pe­rioadă a anului trecut, potrivit unui studiu rea­lizat de Analize imobiliare şi Imobiliare.ro, citat de ZF.

Astfel, preţul mediu de închiriere pe me­tru pătrat a ajuns în Bucureşti la 7,5 euro în T2/2021, în scădere cu circa 5% faţă de tri­mes­trul doi din 2020. În Cluj-Napoca scă­derea a fost de 6,6%, până la 7,1 euro pe me­­tru pătrat, în vreme ce la Timişoara me­trul pătrat se închiriază cu 6,2 euro, minus 3,2%. Pe de altă parte, în Iaşi costul de în­chiriere a unei locuinţe a crescut cu 1,5%, în Braşov cu 1,6%, iar în Constanţa cu 6,7%.

„În ceea ce priveşte chiriile solicitate pe categorii de apartamente, Bucureştiul se află, în mod firesc, în fruntea marilor oraşe, cu valori medii de 250 de euro pe lună pentru garsoniere, 400 de euro pe lună pentru două camere, respectiv 600 de euro pe lună pentru trei camere. Capitala ţării este urmată îndeaproape de Cluj-Napoca, unde proprie­tarii solicită 250 de euro pe lună pentru o locuinţă monocamerală, 370 de euro pe lună pentru una bicamerală, respectiv 450 de euro pe lună pentru una tricamerală“, notează autorii raportului.

Timişoara continuă să ocupe ultimul loc în clasamentul chiriilor din marile oraşe, cu 200 de euro pe lună pentru o garsonieră, 300 de euro pe lună pentru două camere, respectiv 350 de euro pe lună pentru trei camere.

Piaţa chiriilor a fost influenţată în ultimul an de mai mulţi factori, printre care cursurile online, lucratul din altă parte decât de la birou sau încetarea activităţii, care i-au făcut pe mulţi dintre chiriaşii care se mutaseră în oraşele mari să se retragă în localităţile lor de domiciliu. Opţiunile au fost multiple: fie au convenit cu proprietarii să amâne plata unor luni de chirie, mai ales dacă au intrat în şomaj tehnic sau au fost disponibilizaţi, fie au încheiat contractele, fie continuă să plăteas­că, deşi nu mai locuiesc efectiv în aparta­mentele pe care le luaseră cu chirie.

Piaţa chiriilor a fost afectată şi de faptul că cei detaşaţi în Bucureşti sau în marile oraşe, în cazul în care au intrat în şomaj tehnic, au renunţat la imobil şi au plecat acasă.