Într-un Porsche Cayenne, o duduie frumușică foc, subțirică, plete blonde, ochi albastru-Voroneț și ten-măslină sfida eticheta vamaiotă. Aranjată și cochetă în mobilul incriminator pângărea, prin simpla-i prezență, spiritul Vămii. Măsuri urgente trebuiau luate, hipioții s-au unit. S-o punem la zid, s-o biciuim cu stuf, s-o schingiuim cu alge, s-o omorâm cu roci din mare! „Pițipoancă, ce cauți în Vamă??!!!" , suna într-un glas goarna de chemare a plutonului de execuție.
O cunoșteam, era o tânără femeie suavă și frumoasă, nepervertită de fapt nici de Cayenne, dar nici de Vamă. Nefamiliarizată cu atmosfera, nu anticipase atacul.
Am respirat oricum ușurată că, mai norocoasă pesemne, pe ponturi de la connaisseuri, mă încadrasem în parametrii vestimentari, echipată regulamentar, ca un discipol cuminte, fără tocurile altfel nelipsite și accesoriile glamour care m-au atras mereu. Legendele locale își pregătiseră atent, din timp, garderoba de Vamă. Ii, neapărat vechi, căutate asiduu la Negreni sau la alte târguri de profil, blugi de firmă rupți dinadins, cojoace subțiri din piele, cosițe colorate împletite... ce mai, Vama Couture Summer Collection! Fiindu-le, din fericire, în grații, ne-au avertizat din prima clipă, cu fermitatea unor maeștri și, totuși, îngăduința pe care o ai (doar prima dată) față de neinițiații cu potențial. Oricum, chestiunea era serioasă, orice derapaj, în special păcatul unei personalități prea baroce, era grabnic sesizat și neîntârziat amendat prin oprobriu public.
Poate mai surprinzătoare în Vamă, unde cu precădere te aștepți la un mediu realmente boem, în care „Make love, not war!" să fie mai mult decat un slogan, iar „hipiot" mai mult decât o titulatură trendy, atitudinea de acest tip e de fapt peste tot. Cunosc cinefili care nu ar sta nici morți într-un cinematograf de mall, indiferent de calitatea producției rulate. Personaje care nu ar mânca niciodată într-un restaurant de fine dining, deși ar plăti la fel pentru mult mai puțin în altă parte, care califică automat creația vestimentară drept snobism, când designul e tot o formă de artă. Jazziști care nu se pot bucura deplin de un Galliano dezlănțuit la festivalul de profil, prea preocupați de înfierarea decorului fastuos și de nevoia delimitării grabnice de astfel de expresii burgheze, iar exemplele pot continua. Cruciada stridentă, parada împotriva snobismului nu sunt însă nici marca intelectualului autentic, nici semne de distinție sau de rafinament, ci doar o altă formă de snobism. Iar în materie de snobism, prinderea lui la butonierã à la Marele Gatsby sau ascunderea sub ie e doar o chestiune de fashion.
Ioana Romana Laurențiu
partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu & Asociaţii
