Like Me!

Like Me!
„8:00 am. Sună ceasul. Snooze. 8:05. Scanez mobilul cel deștept - apel pierdut/sms/mail/YM, Viber, Tango, WhatsApp ... Vreo urgență? No, mai dorm 5 minute. 8:10. Snooze... 8:25. Of, bine... mă scol! Toilet. Iau din zbor pastila. Fără, dimineața n-are farmec. Pastila, tableta, laptopul, smartphoneul... orice - Facebook să citească.

Ce face lumea, cine pe unde-a mai fost? Cu cine? Ce le place, ce-au produs, ce-au importat și împrăștiat? Apreciez strădania lor - dau un like. Nu mișc bine degetul pe ecranul tactil și ... mesaj... Damn it! Am fost descoperit! Pe bază de activitate pe Facebook... deși setasem parcă să nu vadă toți ce-mi place și ce nu. În fine. Să răspund, să nu răspund...?! N-am chef, nu-s chiar treaz, mă cam grăbesc. Dar a văzut că sunt aici... Și ce-i?! - îmi spun. Poate am ieșit. Da, chiar așa, în secunda aia, în care m-ai văzut și mi-ai scris, dragă prietene, am ieșit. Chiar atunci. Ghinion, trebuia sa te miști mai repede, la urma urmelor e epoca vitezei! ... Of, dar am apucat să deschid mesajul. <<Văzut la 08:35 am>>, îl avertizează serviciile pe - de acum, vreau, nu vreau - partenerul meu de dialog. Căci am văzut mesajul, iar el - grație Facebook - știe asta. (Thank you Facebook! ... - Da, m-ați prins, uneori vorbesc cu Facebook). Deci e limpede, ori răspund, ori îs țăran. Răspund. Monosilabic, enervat de sarcină, fără chef de șuetă. Cu gândul la orice altceva. În final ies din casă, doar sunt mobile, pot vorbi/ scrie pe drum.


Ajung la birou. Mai un raport, mai o ochiadă în ograda virtuală a altora. Oricum nu se mai fumează înăuntru, ce să faci în pauza de țigară?! Dau un like, servesc un comment, mă umflu-n pene, sunt simpatic, par deștept... Dar nu-s, că iar m-au prins! Deci mesaj. Răspund, dar scurt. Sunt la job, am scuză, e de-nțeles. Și nu mai dau like o vreme, să nu par neserios.


Gata treaba, hai la bere. Loc de hippsteri, sunt în trend. Check in, musai, să crape dușmanii de ciudă. Mă uit pe net unde-s alții, mai schimb niște mesaje, aprob din cap ospătărița, îngân companionul. Vine papa. Sar cu poza, sus pe zid. Documentez senzația papilară, că doar o imagine face cât o mie de cuvinte. Să saliveze real și gurița lor de prieteni virtuali. Văd o tipă. E mișto, o știe colegu' după numele de scenă. Să-i vedem profilul... Da ce poozeee are!!! Îi dau add. De mâine, un potpuriu romantic de pe youtube, mai un teaser, mai un flirt..., bem cafeaua pe wall și, dacă totul merge bine, ne pupăm prin private message.


Ajung acasă, pun o piesă de noapte bună pentru prieteni, doar - am văzut - au avut și ei o zi plină. Și o vorbă de duh. De-a mea sau de-mprumut. Vreo dilemă doctă sau, mai bine, ceva așa, la sentiment, cu emoție. Curg emoticoanele. Zâmbete, săruturi în vânt, brațe îngemănate. Sunt un tip popular, ce mai! Vă iubesc pe toți!


Sunt Mihai și sunt un Facebook-holic."

Are you?!

Ioana Romana Laurențiu
partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu & Asociaţii

Comenteaza