Mă voi abține de la verdicte în ceea ce privește aceste scandaluri și "deconspirări", însă voi face cunoscută o discuție mai veche cu unii dintre amicii mei, care mai chibițează la cafele vis-a-vis de cum se întâmplă lucrurile în România. În ultimii ani, copiii noștri primesc prenume sofisticate și tot mai puțin autentic românești. Am impresia că prenumele Elena va fi ocolit o bună perioadă începând din acest an. Trei argumente am, toate trei fiind grăitoare prin reprezentarea lor de-a lungul istoriei universale, cu precădere a ultimilor 50 de ani românești.
Elena (Helena) a fost motivul celebrului război troian. Din mitologia greacă aflăm că superba (H)Elena, fiica lui Zeus și a Ledei, a fost răpită încă din copilărie de Tezeu, fiind readusă în sânul familiei de celebrii ei frați Castor și Polux (să nu care cumva să-i confundați cu fraţii Nicolas Cage, alias Castor Troy și Alessandro Nivola, alias Polux Troy, din filmul cu Travolta, "Face/Off"). Dacă știau cei doi frați cum sora lor va influența istoria, nu sunt sigur că s-ar mai fi implicat în lupta dintre Dioscuri și Tezeu, pentru a-și recupera sora. Ei, na!... Sângele apă nu se face! (H)Elena, răvășitor de frumoasă, se va căsători cu Menelau, pe care prin voința lui Paris și a zeiței Afrodita (ne spune istoria) îl va părăsi sub motivul unei îndrăgosteli adolescentine. Fuga (H)Elenei cu Paris se va finaliza cu războiul troian. Războiul durează zece ani, Paris "dă colțul", după care urmează o căsătorie inutilă cu Deiphobos, unul dintre frații lui Paris. Neputința prin nefericire o va aduce înapoi în brațele lui Menelau. Împăcarea va dura doar cât mai trăiește regele spartan Menelau, ulterior morții acestuia fiind exilată de fiica acestuia pe insula Rhodos, exilul fiind și ultima perioadă nesemnificativă a vieții ei. Concluzie?! Frumusețea este o bucurie și un blestem, mai ales dacă abuzezi de această calitate.
Elena Ceaușescu a fost una dintre marii activiști comuniști, membră a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim viceprim-ministru al Republicii Socialiste România (RSR), toate aceste "calități" obținându-le prin statutul social, fiind soția președintelui RSR, Nicolae Ceaușescu. Aceeași calitate a implicat-o în cultul personalității dictatorului comunist. A fost cunoscută în lume și în calitatea de renumit cercetător chimist, obținând în decembrie 1967 titlul de doctor în chimie cu lucrarea de doctorat "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului", cu toate că Elena nu a absolvit decât patru (4) clase. A fost chiar membru al corpului Academiei Române. În fapt, adevărații autori au fost profesorii dr. Osiaș, Bordeianu (sub nici o formă Dănuț, actorul telenovelist de la Media pro - Acasă Tv, Bittman (nu Dănuț de la Holograf) și Cornilescu. În realitate, nu cea obscur falsificată, până la alegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR, Elena a ocupat posturi puțin importante, cum ar fi cel de secretară în Ministerul Afacerilor Externe. Odată cu ascensiunea soțului său, Elena a început să preia funcții importante în aparatul de stat și în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcție politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). În 1972 a devenit membru al Comitetului Central al PCR. Din anul 1979, numele Elenei Ceaușescu este asociat "Cabinetului nr. 2", devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcții politice, titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea. În antiteză, genialul personaj mai este "responsabilă" pentru două acțiuni: cu minus (-), în 1987 a ordonat demolarea bisericii "Sfânta Vineri", din București; cu plus (+), în anii '80 l-a ajutat pe poetul Nichita Stănescu în tratarea afecțiunilor ficatului, facilitându-i tratamentul în stațiunea-oraș Mangalia. "Geniul" Elenei, manifestat mai ales în treburile politice i-au adus un sfârșit brutal, în fața unui pluton de execuție, în sfânta zi de sărbătoare a Crăciunului din decembrie 1989. Concluzie?! Neeee! Vă las pe dumneavoastră, cititorii.
Elena Gabriela Udrea. Întruchiparea celor prezentate anterior. Prima doamnă neoficială și neoficioasă a României. Nu se poate vorbi despre frumusețea Elenuței fără a omite tabloidele și revistele pentru care a pozat. Despre geniul Elenuței ne poate spune consiliul senatorial și academic al Universității Dimitrie Cantemir. Faptul că este și un "geniu" al politicii nu este doar dovada poziției de consilier prezidențial al ex-președintelui Băsescu, nici funcția de minstru ocupată prin desemnare, mai degrabă este cursul de sisteme electorale pe care l-a avut la Univ. Cantemir. Măcelul la care Elenuța participă în momentul de față, specacolul grotesc pe care-l urmărim cu toții din varii motive, mai mult sau mai puțin personale, va sfârși foarte probabil prost pentru domnia sa, deși...
Deși ce? Pot continua cu zeci de scenarii, de acuze și scuze, dar mai bine las la latitudinea domniilor voastre, cititorii, să o faceți. Eu doresc doar să constat evoluția e-urilor!... Inițial a fost Elena cea frumoasă, apoi a fost un troc între calități, s-a luat frumusețea și s-a oferit la schimb geniul și un nume. Prezentul ne aduce în front frumusețea și geniul deopotrivă. Iată de ce nu sunt recomandate E-urile pentru sănătate! Măcar pentru cea a minții!
Bine, bine! Istoria a consemnat și o Elenă eroină. Împărăteasa Flavia Iulia Helena, împărăteasa Bizanțului. Nu insist decât cu un proverbul latin: "Una hirundo non facit primavera... ".
