Cum extrem de corect îmi atrăgea atenţia deunăzi un distins cititor, sunt lucruri, probabil, mai importante decât decretele unuia, hotărârile de guvern ale altuia sau moţiunile şi votul din plen ale acelora. Sunt oameni de lângă noi care au necazuri cu adevărat, sunt oameni care trebuie compătimiţi şi ajutaţi, nu pentru că pierd o funcţie politică sau administrativă şi nici pentru că sunt ţintele agresiunii verbale sau ale dezvăluirilor unora.
Cred, sincer, că atunci când e vorba despre un copil, unul de trei anişori, meschinăria politică şi interesele politicianiste trebuie să dispară şi raţiunea să învingă frica. Există o frică pe care anumiţi lideri din administraţie sau din serviciile deconcentrate o au în faţa schimbării.
Dar atunci când teama de a fi schimbat din funcţie îţi anulează sentimentele de om, de mamă şi, în primul rând, de doctor, probabil, sensul tău pe acest pământ ar trebui reanalizat. Un copilaş de trei anişori, un clujean de lângă noi, nu merită să trăiască, în viziunea unor personaje promovate în funcţii strict pe criterii politice. Părinţii disperaţi ai unui copilaş de trei anişori aşteaptă, de la 2.000 de kilometri depărtare şi fără să mai aibă resurse financiare de a salva singurul copil, un ajutor. Ei nu aşteaptă compătimirea noastră şi nici măcar un ajutor bănesc venit din buzunarele noastre.
Aceşti părinţi disperaţi aşteaptă un formular! Un formular care ar trebui să redea şansa la viaţă fiului lor. Un nenorocit de formular- numit pompos şi foarte european E 112- este aşteptat de părinţii micuţului Alexandru Damian Brisc în Franţa. Birocraţia românească împletită cu dezinteresul crunt al reprezentantului Casei de Asigurări de Sănătate Cluj şi al unui medic curant, sau incompetent, sau dezinteresat, sau mult prea orgolios, ca să nu-i spun direct ticălos, poate bloca şansa la viaţă a micuţului Alexandru.
Oare doamna Emilia Groza, despre care, până acum, nu auzisem lucruri urâte sau aroganţa infinită a doamnei doctor Vlad vor rămâne nepedepsite? Probabil, doar bunul Dumnezeu le mai poate îndrepta pe aceste două femei, despre care, mă întreb, dacă sunt şi mame. Un FORMULAR şi o semnătură!!! Două lucruri pentru care francezii se crucesc şi compătimesc, în aşteptarea lor, nu doar pe părinţii micuţului, ci şi o Românie bolnavă profund.
O şefă a Casei de Asigurări de Sănătate Cluj, speriată că tăvălugul politic o poate schimba din funcţie, şi doctori care au uitat de codul lui Hippocrate preferă să trăiască pe viitor având conştiinţa încărcată de o posibilă moarte a micuţului Alexandru Damian Brisc. E mare păcat că un biet copil trebuie să plătească nepăsarea şi dezinteresul unor personaje fără suflet!
