La ora la care Domnia Sa făcea, cu umor şi inteligenţă, referire la ceea ce, în propria viziune, ar fi mai mult un dezastru programatic în minţile jurnaliştilor, decât în realitate, România era terminată şi în fotbal, un ultim bastion al mândriei naţionale. Asta după ce suntem terminaţi de mult din punct de vedere politic şi economic, şi asta nu doar la televizor şi în presă.
România a pierdut jenant la Belgrad, iar vina nu trebuie căutată în tactica lui Răzvan Lucescu şi nici în prestaţiile lui Varga, Apostol sau Bucur. Cu siguranţă, nici măcar prestaţiile lamentabile ale lui Rădoi, Chivu, Coman sau Goian nu sunt cauze ale eşecului usturător de sâmbătă seară. Chiar “dansul din buric”, ce părea, uneori, tactică de joc pentru Maftei, Raţ, Ghioane sau Andrei Cristea, nu reprezintă o cauză a dezastrului absolut din meciul cu Serbia. Sunt, însă, trei pseudo-vedete, trei papiţoi, trei indivizi care suferă de vedetism precoce, trei papagali autentici pe care noi, cei mulţi şi care iubim fobalul, am avut naivitatea să-i comparăm cu Dobrin, Dumitrache, Balaci, Cămătaru, Hagi, Lăcătuş sau Ilie Dumitrescu.
Dar nici măcar ei, cei trei crai de Dorobanţi- Mutu, Marica şi Adrian Cristea- nu trebuie spânzuraţi în piaţă. Cei trei nu au făcut altceva decât să ne sfideze şi să-şi bată joc de noi, fără să-şi dea seama că, în realitate, îşi bat joc în primul rând de ei. De cariera şi de viaţa lor. Pe cei trei îmi este greu să-i încadrez la o categorie anume între oligofreni, cocalari sau măscărici. Şi, cu toate astea, nu-i consider principalii vinovaţi, deoarece ei au fost înzestraţi de noi cu prea multă încredere. în realitate, sunt doar nişte puşlamale fără educaţie şi fără simţul dragostei de neam, de ţară şi al culorilor naţionale. Dar ei pot fi scuzaţi fiindcă sunt proşti. Tineri şi foarte proşti. Poate, chiar retardaţi.
Vina esenţială este în altă parte... Sunt cinci nume vinovate de dezastrul de la Belgrad şi de nenorocirea care s-a abătut în ultimul timp asupra prestaţiilor echipei naţionale de fotbal. Mircea Sandu, Mitică Dragomir, Adalbert Kassai, Cristian Bivolaru şi Valentin Alexandru, împreună cu lingăii tineri care-i însoţesc şi care le-au copiat întocmai comportamentul şi prestaţiile arogante, Ionuţ Lupescu, Florin Prunea şi “Didi” Prodan.
O gaşcă de neisprăviţi. De şarlatani de sentimente naţionale. O gaşcă de golani autentici îmbrăcaţi în costume Armani, Zileri şi Brioni, dar cu un comportamant de talcioc din Ferentari, Pantelimon, Ţăndărei sau Brăila. Un grup de mizerabili care s-au căţărat pe simpatia şi dragostea românilor pentru echipa lor naţională şi au ajuns să sfideze şi să dicteze într-un fotbal corupt şi jegos. Un fotbal care a ajuns să semene izbitor cu partidele de barbut ale lui Mitică Dragomir şi cu parangheliile cu piţipoance ale lui Mircea Sandu.
