Am fost fraierit de către Emil Boc

Nu de către profesorul meu şi fostul primar al Clujului, ci de către premierul României Emil Boc.

Un  premier care nu doar că nu ştie economie, lucru observat de mulţi încă de când era deputat şi primar al Clujului, ci unul care acum a ajuns să încurajeze neplata şi neseriozitatea! Din rea- voinţă sau din neputinţa generată de criză, câteva zeci de mii de firme, spun sursele oficiale, probabil câteva sute de mii în realitate, au fost nevoite să întârzie începând cu 1 octombrie 2008 plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat.

 

Cu siguranţă, din cei care nu şi-au plătit obligaţiile, cei mai mulţi, dacă nu chiar majoritatea, nu şi-au putut plăti obligaţiile scadente, fiind afectaţi de începuturile crizei financiar-economice globale, care a atins puternic şi România. O parte din cei care nu şi-au mai achitat în ultimele 8 luni impozitele sunt legaţi direct de neplata produselor şi serviciilor de către beneficiarul Stat! Un stat, reprezentat de ministere, agenţii guvernamentale şi regii, care încă din campania electorală pentru alegerile generale a uitat să-şi achite obligaţiile scadente într-o mult prea mare măsură.

 

Unii spun că tocmai acest blocaj generat de către însuşi statul român a adâncit periculos criza în România. Poate o fi exact aşa şi Guvernul se simte responsabil şi, în consecinţă, încearcă să vină cu măsuri populisto-socialiste, oferind posibilitatea firmelor de a amâna cu până la 6 luni plata obligaţiilor scadente la bugetul de stat.

 

Personal, sunt cât se poate de convins că cei mai mulţi agenţi economici, în cazul în care ar fi avut la dispoziţie fonduri suficiente, şi-ar fi plătit impozitele şi nu ar fi acceptat adăugarea zilnică la debitul scadent a unor penalităţi extrem de mari! 36% penalităţi pe an este extrem de mult şi nu cred că cineva raţional îşi poate permite să nu plătească fără să aibă probleme serioase ulterior! Dar Emil Boc nu ştie economie şi, lucru mult mai grav, nici chiar ministrul său de finanţe nu pare să ştie prea multă!

 

De altfel, acesta din urmă este, poate, cel mai prost, incompetent şi lipsit de viziune ministru de finanţe pe care l-a avut România în ultimii 19 ani. Exact acea tipologie de ministru de care nu ar fi avut nevoie România în acest an! Dar, până la urmă, aceasta este o simplă judecată de valoare care va fi sau nu confirmată de realitate. Guvernul a decis că firmele afectate de criză, cam toate adică, vor beneficia de amânarea plăţii obligaţiilor fiscale timp de 6 luni! Asta, dacă nu au datorii scadente la bugetul de stat mai târzii de 30 septembrie 2008. Pentru a beneficia de facilitate, firmele trebuie să-şi fi depus toate declaraţiile fiscale la zi, să nu se afle în procedură de insolvenţă şi să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal.

 

 De asemenea, firmele trebuie să poată garanta printr-o scrisoare de garanţie bancară sau printr-un alt mod (!?) că-şi vor putea plăti în cele din urmă datoriile amânate către stat. Firmele pot doar o dată pe an, până pe 20 decembrie  2009, să-şi ceară amânarea de 6 luni şi doar în cazul în care se vor obliga să-şi achite obligaţiile lunare imediate! Premierul încearcă să ne spună că nu e vorba nici de amnistie şi nici de reeşalonare, ci, pur şi simplu, de o măsură anticriză! în anii 1996-2001, în Italia au fost vreo 15  astfel de măsuri, din care peste jumătate au fost dublate şi de amnistii fiscale, dar, în acelaşi timp, şi de măsuri menite a recompensa firmele care şi-au achitat obligaţiile la zi, în pofida crizei economice!

 

Pentru cei care au făcut eforturi supraomeneşti, pentru cei care şi-au împrumutat firmele cu bani personali, pentru cei care au strâns în mod real cureaua, nu doar declarativ ca premierul, miniştrii şi şefii de agenţii şi regii, doar pentru a plăti taxele la stat, nimeni nu vorbeşte nimic! Pentru fraierii care au ales să plătească impozitele la zi, nimeni nu oferă nici o facilitate, pentru cei fără de care pensionarii, profesorii, medicii şi funcţionarii publici nu şi-ar fi primit drepturile băneşti la timp, Guvernul nu spune nimic! Ei au fost şi sunt, pur şi simplu, fraierii domnului Boc şi ai domnului Pogea.

 

Pentru cei care au plătit pentru a fi corecţi, pentru a putea intra în licitaţii, pentru a nu achita penalităţi sau, efectiv, pentru că aşa îşi gândesc modul de a face business. Guvernul României condus de către Emil Boc, un om care în viaţa lui nu a produs nimic decât declaraţii politice şi nu a fost nevoit să dea un salariu din bugetul produs, nu face nimic! Aceşti câteva sute de mii de patroni şi manageri care au ales să-şi respecte statul şi propriii angajaţi sunt dezavantajaţi, iar cei care nu au plătit sunt avantajaţi de către un Guvern şi un premier care continuă să sprijine rău-platnicii şi care se dovedeşte nu doar incompetent, ci, de-a dreptul inconştient!

 

PS. Legat de declaraţiile premierului României cu privire la ministreasa Ridzi, nu vreau să spun decât că au fost de o penibilitate cum nu credeam că îmi va fi dat să văd vreodată chiar şi la Emil Boc. Acesta sau ne crede idioţi, sau, pur şi simplu, ne sfidează cu bună ştiinţă! Şi când te gândeşti că tocmai el vorbea atât de convingător de ţepe în urmă cu doar 5 ani. Dezamăgitor, domnule profesor, dezamăgitor!