Consilierii lui tac de teama reacţiei sale sau, pur şi simplu, din prostie. Astăzi, România lui Boc începe să se confunde izbitor cu România lui Năstase din 2004. Omul care atunci lovea năpraznic în guvernarea clientelară marca Adrian Năstase începe să semene uluitor cu acesta în cazul Ridzi.
Chiar dacă nimeni nu poate să-i aducă direct acuzele pe care le-a primit Năstase în 2003-2004 şi ulterior, Boc al nostru riscă să se compromită iremediabil din cauza cazului Ridzi şi, în doar câteva săptămâni, în viitorul caz Udrea! Cel care în Parlamentul României din 2000-2004, acelaşi care la Primăria Clujului în 2004-2008 şi cel care în primele luni de guvernare s-a ferit ca dracu’ de tămâie de acuzaţii de corupţie şi protejarea infractorilor şi-a pierdut uzul raţiunii. La fel ca Năstase în 2004, Emil Boc nu mai percepe realitatea de lângă el.
Acesta nu mai vede pericolele pe care îl reprezintă “cazul Ridzi” pentru guvernul Boc, premierul Boc, preşedintele de partid Boc şi, extrem de grav, pentru mandatul celui fără de care, din decembrie 2009, PDL va fi aruncat de la guvernare şi se va înjumătăţi ca aderenţi politici. Al doilea mandat al lui Traian Băsescu este periclitat serios în acest moment de “cazul Ridzi”! La nivel de imagine, în cazul în care Boc şi Băsescu continuă să o ţină în braţe, efectul Ridzi va fi similar, fără nici o diferenţă de impact public, cazului RAFO 2004.
Chiar dacă diferenţa este de vreo 25 de milioane de euro, la nivelul imaginii publice, cine fură un ou poate fi foarte uşor confundat cu un infractor periculos. Nu suma de 630.000 de euro este marea problemă în “cazul Ridzi”. Şocul la nivelul spaţiului public este dat de faptul că furtul din bani publici se desfăşoară şi este girat de către cei care în 2004 urlau din toţi rărunchii: “Arde-i pe corupţi!”.
Celebrul slogan de campanie al preşedintelui Băsescu şi al partidului condus astăzi de Emil Boc nu mai funcţionează în cazul în care “infractorul” are culoare portocalie. Boc se încăpăţânează să nu vadă pericolul. Boc o socoteşte pe Ridzi nevinovată, la fel cum în 2004 Năstase îşi socotea miniştrii şi membrii camarilei complet nevinovaţi. Dar Boc recidivează! La fel a procedat distinsul politician clujean şi în cazul arhitectului-şef al municipiului Cluj-Napoca, celebrul autor al plantării de blocuri între case şi al etajelor retrase, dar multiple.
în 2005-2006, Emil Boc s-a prefăcut surd la atenţionările repetate ale presei clujene şi la cele câteva zeci, dacă nu sute de atenţionări prezente în ZIUA de CLUJ, cu privire la Adrian Iancu. Absolut sfidător şi în dispreţul total al ordinii urbanistice din Cluj-Napoca, primarul Boc l-a ţinut pe arhitectul său preferat în braţe! Acum 3-4 ani, primarul Emil Boc a refuzat, pur şi simplu, să vadă evidenţele “efectului Iancu” în arhitectura Clujului.
Astăzi, premierul cu acelaşi nume se cramponează de un ministru dovedit “infractor”. Presa clujeană şi partidele de opoziţie au preferat acum trei ani să facă uitat “cazul Iancu”, din respect sau, poate, prea multă înţelegere faţă de cel care era cu totul altceva decât fostul primar Funar. Emil Boc a crescut şi a ajuns să conducă o ţară, iar regulile s-au schimbat, deşi el şi cei de lângă se încăpăţânează să nu vadă. Dacă Boc n-o va lăsa din mână pe Ridzi, presa naţională şi partidele de opoziţie nu-i vor da cecuri în alb, cum au făcut-o clujenii.
“Efectul Ridzi” va lovi şi va mătura de-a dreptul toate principiile şi atuurile de politician cinstit şi care nu protejează infractorii, imagine pe care şi-a creat-o Emil Boc timp de 9 ani. “Efectul Ridzi” va lovi straşnic şi în campania lui Băsescu, ceea ce va însemna începutul sfârşitului pentru “copiii portocalii” ai lui Băsescu. Totul se poate stopa doar în cazul în care Emil Boc nu va continua să se cramponeze de ministreasa din Valea Jiului, Monica Iacob-Ridzi.
