în aceste discursuri găsim atât propunerile economice, educaţionale, de securitate, sănătate, cultură etc., ale liderului american, cât şi măsurile pe care acesta intenţionează să le ia odată instalat la Casa Albă. Ne interesează în acest moment educaţia, un capitol atât de controversat al politicii româneşti. Politicienii români se întrec în oferte generoase (salarii, dotări etc.) atunci când sunt în campanie electorală, dar uită repede de educaţie imediat după ce vin la putere. Fără o viziune asupra educaţiei, care să producă mai puţină „reformă”, dar mai multă eficienţă, nu putem vorbi nici de salarii şi nici de echipamente în şcoli şi universităţi şi nu putem avea absolvenţi performanţi.
în timp ce viitorul preşedinte al SUA vorbeşte de necesitatea succesului pentru fiecare familie de americani, guvernanţii noştri vorbesc de sacrificii şi de „strângerea curelei” - ca să citez o sintagmă des folosită în ultimele zile.
Dacă Obama subliniază
necesitatea restabilirii încrederii americanului în impozitarea corectă, în
„visul american” afaceriştii români afirmă sus şi tare şi fără pic de
Cu toate acestea, majoritatea firmelor româneşti lucrează cu absolvenţii pregătiţi în universităţile şi şcolile româneşti. Mai mult, o parte din aceşti absolvenţi sunt angajaţi pe salarii bune de foarte multe companii multinaţionale. A invoca în acest moment argumentul neperformanţei învăţământului românesc pentru a bloca acordarea unor drepturi salariale mi se pare revoltătoare. Barak Obama susţine în planul său de redresare a SUA impunerea unei taxe pe educaţie, având în vedere cheltuielile statului pentru formarea tinerilor, tineri ce-şi oferă apoi serviciile mediului privat.
O taxă pe educaţie şi cercetare ar trebui
impusă tuturor firmelor, beneficiarii direcţi şi fără costuri prea mari ai
acestei aşa-zis modeste pregătiri a absolventului român. Cu siguranţă, atunci
ne vom putea gândi serios la cercetare, la inovare şi la profesionalizarea
absolvenţilor noştri. în nicio
Unde este atunci adevărul? Sigur, putem vorbi la infinit despre calitatea slabă a unora din absolvenţii noştri. Ea este reală, dar a pune această etichetă întregului învăţământ, mi se pare nedrept. Cum mi se pare nedrept să judeci toate universităţile cu aceeaşi măsură sau să pui categorii socio-profesionale în opoziţie unele cu altele. Pentru deblocarea situaţiei avem nevoie de luciditate, pragmatism şi, mai ales, să credem că schimbările pe care le facem produc efecte pozitive pentru categorii cât mai largi. Din păcate, puţini politicieni români cred în ceea ce fac. Spre deosebire de Obama.