Pare, cel puţin pentru moment, destul de relaxat şi liniştit în Dealul unde, până la urmă, a cântat cucuveaua chiar şi pentru Iliescu. în prim-planul vieţii publice din aceste zile nu mai sunt nici marii negociatori PSD, Mitrea-manivela cel “cu colţii în beregata lui Geoană” şi nici Mazăre, Oprişan, Nicuşor, Vanghelie sau Dragnea. Politicieni din panoplia cu titani ai politicii româneşti, dintre care mai merită evocaţi Iorga, Duca, Brătianu, Maniu, Vaida-Voievod, Marghiloman, Averescu, Tătărăscu sau Titulescu.
Nici miniştrii PNL nu mai sunt în poll-position, decât ca simpli comentatori uşor frustraţi de pe marginea piedestalului de putere. în prim-plan e noul premier al României, Emil Boc şi pleiada sa de miniştri mai mult impuşi decât aleşi pe competenţă. Riţi-piţi, Elenuţa, Nemo, Minte-mică, Ferrari, Pateu, Buldogu’, Vânătorul, “Fiul tatălui său” şi ceilalţi de la care cetăţenii României aşteaptă izbăvirea din spaimele crizei mondiale cu tentacule carpato-danubiano-pontice. Cel puţin ciudat arată acest Guvern, în care primarul de Cluj trebuie să coordoneze o echipă de jucători individualişti sau dribleuri sau pomanagii sau fără valoare. Grea sarcină, să sudeze o echipă din astfel de exemplare.
Să-i urăm succes, deşi dacă ne gândim la oftatul prelung al noului Premier al României în momentul confirmării învestirii de către Parlament cu 324 de voturi (era chiar hilar să fie învestit cu 322 de voturi!) la 115 împotrivă, ne putem gândi că, poate, Emil Boc mai avea o mică speranţă ca Guvernul său să cadă şi el să se poată întoarce acasă. La Cluj. Guvernul însă a trecut lejer, iar Clujul a rămas aseară la ora 19.00 fără primar ales. De trei ori vom fi chemaţi la urne în 2009 la Cluj: Primărie, Europarlamentare şi Prezidenţiale. Până atunci însă vom urmări modul în care va reuşi premierul Boc să stăpânească balaurul cu mii de capete numit criză şi propriul cabinet dominat de frustrări şi incompetenţă dată de neştiinţă sau prostie!
Să-l ajute Dumnezeu să reuşească, pentru că încă un eşec după al altui ardelean- Ciorbea, în deceniul trecut, ar arunca o anatemă a incompetenţei greu de justificat pe viitor pentru Ardeal şi ardelenii ce, ne place să credem, că suntem mai serioşi şi mai competenţi decât ceilalţi români! Cât priveşte celălalt personaj ce domină spaţiul public în aceste zile, nu pot decât să spun că după 19 ani “bătrâna şandrama comunistă”, Ion Iliescu, primeşte în sfârşit ceea ce merită, fluierături şi monede la Cimitirul Eroilor Revoluţiei, ouă şi apostrofări în Piaţa Revoluţiei şi huiduieli la Televiziune.
Deşi suntem în Sfântul Post al Crăciunului, iar senectutea fostului lider comunist i-a înduioşat prea repede pe unii ce au preferat să uite şi, mai ales, să ierte, spun doar că tupeul lui Iliescu este, în continuare, maxim, iar nesimţirea sa perpetuă! Astfel, nu înţeleg cum şi-a permis să-i privească în ochi şi să “comemoreze” după aproape două decenii de la Revoluţie pe părinţii şi fraţii “împuşcaţilor fără de vină, care cer să se facă Lumină!” Maxim tupeu acest “ghinion Iliescu”!
P.S. în 1996, în faţa Casei Armatei din Cluj am fost alergaţi şi luaţi la bătaie un grup de 8-9 studenţi, ce ne-am permis să strigăm “Jos Iliescu!” într-o mare masă de admiratori prezidenţiali, pregătindu-ne să aruncăm cu roşii şi ouă în liderul României de atunci. Emil Boc era asistent la Ştiinţe Politice şi îndrumător de an şi ţin minte că ne-a felicitat pentru curajul avut. Acum nu-i cer decât să nu uite că face parte dintr-o altă generaţie de politicieni care are datoria de a se detaşa total de cei care au ţinut România în beznă pentru prea mult timp. îi doresc să nu ajungă niciodată să fie ţinta huiduielilor sau a roşiilor şi ouălor aruncate de acei tineri care astăzi cred în el!
Doamne ajută şi Crăciun Fericit tuturor!
