Aşa cum arată rezultatele finale ale acestor alegeri, putem trage câteva concluzii cu privire la capitala Ardealului. Un guvern bazat pe o largă majoritate şi având un premier democrat-liberal, cu siguranţă, va conveni Clujului. Dacă acel premier s-ar numi Emil Boc, pentru Cluj ar fi şi mai bine. Dar, poate, la ceea ce se anunţă în România, în următorul an şi jumătate ar fi mult mai oportun ca Boc să preia Guvernul abia din iunie-septembrie 2010.
Pentru Cluj, cel puţin pe moment, ajunge că Boc este preşedintele principalului partid care va forma majoritatea parlamentară şi, astfel, va putea impune miniştri, şefi de regii, secretari de stat sau directori în ministere- clujeni. Fără îndoială, atât varianta în care PDL va intra la guvernare cu PNL într-un guvern de dreapta, cât şi cea în care PDL va forma un guvern de Uniune Naţională cu PSD vor da câştig de cauză strategiilor de dezvoltare a Clujului. Sunt absolut convins că cei 10 deputaţi şi patru senatori vor şti să pună înaintea intereselor de partid sau a intereselor personale interesul unui oraş pentru care este vital să îşi continue creşterea economică şi de imagine la nivelul României şi Europei.
Ieri seară am rămas cu un gust amar, când doi foşti şi actuali deputaţi şi, poate, în curând colegi, din nou, de Alianţă s-au confruntat mai ceva ca în campania electorală la emisiunea lui Raul Chiş de pe Realitatea Tv Cluj. Nu asta aşteaptă clujenii de la cei care, culmea, au poate şi cea mai serioasă experienţă politică dintre parlamentarii clujeni. Războaiele, în Cluj, îmi place să cred că s-au încheiat sau, cel puţin, s-au semnat armistiţii, iar de astăzi începe marele război al atragerii de fonduri şi al câştigării de influenţă în sferele puterii de la Bucureşti pentru oraşul care trebuie să devină a doua Capitală a României şi adevărata capitală a Transilvaniei.
Pentru partidele politice din Cluj şi pentru liderii acestora din acest moment cel mai important lucru devine câţi oameni vor putea să îşi promoveze spre sferele de putere de la Bucureşti şi câte proiecte şi finanţări vor putea atrage către locul de unde îşi trag seva politică. Ca aprecieri personale, sper ca Mihail Hărdău, Daniel Buda, Marius Nicoară şi Vasile Soporan să fie acei lideri politici care împreună cu Emil Boc să poată lăsa micile războaie deoparte şi să facă ceea ce e mai bine pentru Cluj.
La fel, ca notă personală, sunt mâhnit că Vasile Puşcaş sau Peter Eckstein Kovacs nu mai reprezintă Clujul în Legislativ. Puşcaş plăteşte neimplicarea colegilor săi de Grup de la Cluj, Vasile Dâncu şi Ioan Rus în această campanie electorală, iar Eckstein Kovacs plăteşte pentru declaraţiile obraznice, dacă nu chiar nesimţite ale preşedintelui UDMR, Marko Belo, făcute în ultima săptămână de campanie, declaraţii care atentau la siguranţa Statului român, la simbolurile sale şi la istoria naţională.
Practic, aceste declaraţii au îndepărtat de senatorul UDMR chiar şi acele câteva sute de români care, probabil, i-ar fi acordat cu maximă încredere votul. Sper că lipsa din parlament a unor voci ceva mai stridente din punctul de vedere al naţionalismului exacerbat, cum ar fi Gheorghe Funar, să fie totuşi înlocuită de aleşi de Cluj, care cu maximă decenţă, dar şi hotărâre dacă e nevoie, să nu uite să dea, eventual, peste gură celor care cu siguranţă, ca de atâtea ori în ultimii 19 ani, nu vor ezita să sară calul cu privire la statutul lor şi drepturile care li se cuvin în statul român. în acest moment naţionaliştii noştri au fost aruncaţi la lada de gunoi a istoriei, radicalii lor sunt încă în băncile Parlamentului.
Cineva va trebui să le atragă atenţia, în cazul în care îşi vor permite să ceară tot felul de absurdităţi. Ca prezenţă în campanie, merită felicitaţi chiar dacă nu au ajuns în Parlament, pe lângă Vasile Puşcaş şi Peter Eckstein Kovacs, şi Mircea Jorj, Ioan Petran, Pop Puşcaş, Lucia Morariu, Aurel Neţin, Tudor Ştefănie, Csoma Botond, Laura Pop sau Cristian Haiduc. în rest, la bună înţelegere şi forţele unite pentru Cluj!
