DISTRIBUIE
Una dintre emblemele economiei Clujului, Ursus, se pregăteşte să intre în istorie. Cu o tradiţie de peste un secol, producătorul “Regelui berii” din România a anunţat recent că îşi va închide fabrica din Cluj.
Fabrica de bere a fost fondată în Mănăştur la 1878. Naţionalizată în 1948, aceasta a fost preluată în 1997 de către Grupul SABMiller. Decizia de închidere a unităţii din Cluj nu ar trebui să ridice semne de mirare. Mai ales că semnale de închidere a operaţiunilor din Cluj au fost consemnate încă din 2009, când societatea a substituit pe etichete Cluj cu Premium. Mai mult, acest episod se înscrie în lungul şir al procesului de restructurare a industriei berii din România din ultimii ani (de exemplu, dacă la momentul 1994 erau înregistrate 125 centre de producţie a berii, în prezent sunt mai puţin de 20).
Desigur, la baza deciziilor de închidere a fabricii clujene se află motivaţiile economice: declinul pieţei de bere pe plan intern cu aproximativ 25% în ultimul an şi jumătate, dar şi costurile operaţionale ridicate sau amplasarea fabricii în centrul oraşului (ceea ce dificultează o administrare logistică eficientă).
Declinul cererii de bere pe plan intern a fost determinat de criza economico-financiară, care a avut impact nefavorabil pentru venitul real disponibil al românilor (creşterea ratei şomajului, declinul salariilor, măsurile de ajustare bugetară implementate începând cu 1 iulie). În ceea ce priveşte procesul de optimizare a costurilor, notăm că salariul mediu din Cluj s-a situat din 2003 peste nivelul mediu consemnat la nivel naţional, un indiciu al costului ridicat cu forţa de muncă. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al costului cu forţa de muncă, Clujul este mai puţin competitiv pe plan intern comparativ cu Buzăul.
Nu în ultimul rând, concentrarea producţiei în fabricile de la Timişoara, Braşov şi Buzău va permite producătorului SABMiller să fie mai aproape de zonele ţării cu un nivel superior al densităţii populaţiei. URSUS poate fi privit şi ca un exemplu al procesului de restructurare a economiei Clujului. După căderea regimului comunist, am asistat la perioada de tranziţie la economia de piaţă şi la primul ciclu economic de piaţă. Aceste procese au determinat ample restructurări ale activităţii economice clujene. Astfel, dacă la începutul anilor ´90 industria prelucrătoare deţinea peste 50% din economia judeţului, ponderea acestui sector s-a redus la 40% în 2000 şi doar 26% în 2009! Pe de altă parte, ponderea sectorului terţiar (servicii) a crescut de la 39% în 1990 la 50% în 2000 şi 65% în 2009.
Cu alte cuvinte, fabricile au fost restructurate, eficientizate (unde a fost posibil) sau închise în celelalte cazuri, iar locul acestora a fost luat de servicii. Este suficient să observăm că în ultimii ani o serie de companii au delocalizat centre de servicii la Cluj, metropolă care oferă forţă de muncă calificată, flexibilă, cu competenţe ligvistice. Totodată, cazul URSUS atrage atenţia asupra altor aspecte. În primul rând, nu toate privatizările au fost încheiate cu succes, în sensul că nu toţi investitorii străini care au intrat în România au urmărit dezvoltarea reală a afacerilor achiziţionate.
Un alt aspect important este cel al competitivităţii la nivel regional şi prin inducţie, pe plan mondial. Astfel, URSUS poate fi privit ca un simbol al orientării activităţii economice către sectoare intensive în factorul muncă şi mai puţin tehnologic. Or, costul cu forţa de muncă diferă de la o regiune la alta, de la o ţară la alta. Cum s-a întâmplat de nenumărate ori în era globalizării, industriile intensive în forţa de muncă au migrat către regiuni cu un cost mai redus al muncii (delocalizarea companiilor din Vest către Est şi Asia). Remarcăm faptul că oficialii URSUS şi-au manifestat intenţia de a deschide în vara lui 2011 o minifacilitate de producţie a berii în actuala fabrică (pentru specialităţi URSUS), iar unitatea va include şi restaurant, şi bar (creştere pe lanţul valoric, prin orientarea şi către partea de servicii de restaurare).
Andrei RĂDULESCU,
analist Target Capital
redactie@ziuadecj.ro
Desigur, la baza deciziilor de închidere a fabricii clujene se află motivaţiile economice: declinul pieţei de bere pe plan intern cu aproximativ 25% în ultimul an şi jumătate, dar şi costurile operaţionale ridicate sau amplasarea fabricii în centrul oraşului (ceea ce dificultează o administrare logistică eficientă).
Declinul cererii de bere pe plan intern a fost determinat de criza economico-financiară, care a avut impact nefavorabil pentru venitul real disponibil al românilor (creşterea ratei şomajului, declinul salariilor, măsurile de ajustare bugetară implementate începând cu 1 iulie). În ceea ce priveşte procesul de optimizare a costurilor, notăm că salariul mediu din Cluj s-a situat din 2003 peste nivelul mediu consemnat la nivel naţional, un indiciu al costului ridicat cu forţa de muncă. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al costului cu forţa de muncă, Clujul este mai puţin competitiv pe plan intern comparativ cu Buzăul.
Nu în ultimul rând, concentrarea producţiei în fabricile de la Timişoara, Braşov şi Buzău va permite producătorului SABMiller să fie mai aproape de zonele ţării cu un nivel superior al densităţii populaţiei. URSUS poate fi privit şi ca un exemplu al procesului de restructurare a economiei Clujului. După căderea regimului comunist, am asistat la perioada de tranziţie la economia de piaţă şi la primul ciclu economic de piaţă. Aceste procese au determinat ample restructurări ale activităţii economice clujene. Astfel, dacă la începutul anilor ´90 industria prelucrătoare deţinea peste 50% din economia judeţului, ponderea acestui sector s-a redus la 40% în 2000 şi doar 26% în 2009! Pe de altă parte, ponderea sectorului terţiar (servicii) a crescut de la 39% în 1990 la 50% în 2000 şi 65% în 2009.
Cu alte cuvinte, fabricile au fost restructurate, eficientizate (unde a fost posibil) sau închise în celelalte cazuri, iar locul acestora a fost luat de servicii. Este suficient să observăm că în ultimii ani o serie de companii au delocalizat centre de servicii la Cluj, metropolă care oferă forţă de muncă calificată, flexibilă, cu competenţe ligvistice. Totodată, cazul URSUS atrage atenţia asupra altor aspecte. În primul rând, nu toate privatizările au fost încheiate cu succes, în sensul că nu toţi investitorii străini care au intrat în România au urmărit dezvoltarea reală a afacerilor achiziţionate.
Un alt aspect important este cel al competitivităţii la nivel regional şi prin inducţie, pe plan mondial. Astfel, URSUS poate fi privit ca un simbol al orientării activităţii economice către sectoare intensive în factorul muncă şi mai puţin tehnologic. Or, costul cu forţa de muncă diferă de la o regiune la alta, de la o ţară la alta. Cum s-a întâmplat de nenumărate ori în era globalizării, industriile intensive în forţa de muncă au migrat către regiuni cu un cost mai redus al muncii (delocalizarea companiilor din Vest către Est şi Asia). Remarcăm faptul că oficialii URSUS şi-au manifestat intenţia de a deschide în vara lui 2011 o minifacilitate de producţie a berii în actuala fabrică (pentru specialităţi URSUS), iar unitatea va include şi restaurant, şi bar (creştere pe lanţul valoric, prin orientarea şi către partea de servicii de restaurare).
Andrei RĂDULESCU,
analist Target Capital
redactie@ziuadecj.ro
DISTRIBUIE
Comenteaza
Te-ar mai putea interesa
