Ministerul Apararii ne informeaza ca se face, intr-un judet, un exercitiu de chemare a rezervistilor sub arme. Lasand sa se inteleaga extinderea "exercitiului" pe tot teritoriul Romaniei. In fine, despre necesitatea introduceri stagiului militar voluntar vorbeste insusi seful ostirii. Iata ca, in ceasul al doisprezecelea, Romania da semne ca se trezeste. Totul este insa ca tinerii chemati sub arme, probabil in numar mare, sa nu fie transformati in carne de tun. Din inconstienta si din incompetenta.
Desi stat aflat la frontiera dintre est si vest, deci stat santinela, Romania a ales, in mod eronat, sa-si demilitarizeze armata. Daca se poate spune asa. Si, iata, ca se poate. In Romania, totul se poate. Armata a devenit tot mai civila. Militarii au fost trimisi, in masa, acasa. Si au ingrosat randul somerilor. Industria de aparare, cred ca, la un moment dat, a opta din lume, a fost si ea transformata, in cea mai mare parte, in fier vechi. Alte zeci de mii de oameni si-au pierdut locurile de munca. Iar Romania, din exportator de armament, a devenit, intr-o masura din ce in ce mai mare, importator. Au intrat mai putini bani la buget.
Sutele de mii de tineri care anual faceau un stagiu militar obligatoriu, invatau, in armata, multi dintre ei, ceea ce nu puteau invata acasa. Sa se spele, sa aiba un comportament civilizat, sa dea dovada de o minima disciplina si de un comportament deferent, respectuos cu cei mai in varsta. Invatau sa respecte faptul ca societatea, oricat ar fie ea de liberala, este stratificata. Si ca unii sunt mai competenti decat altii. Iar cei mai putin competenti trebuie sa invete de la cei mai competenti. Nemaifacand armata, acesti tineri au ingrosat randul celor care, traind, in general, la periferia marilor orase, au refuzat sa munceasca, au inceput sa aiba comportamente antisociale si, nu de putine ori, s-au organizat in bande de raufacatori. Societatea nu a mai avut nicio posibilitate de a le oferi un minimum de educatie.
In mod straniu, pe masura ce armata s-a demilitarizat, devenind tot mai vulnerabila - este adevarat, sub umbrela NATO, dar, totusi, la frontiera - societatea, in ansamblul ei, s-a militarizat. Militarii de rang inalt au devenit prefecti, primari, sefi de partide, ministrii, viceprim-ministrii. Iar ofiterii acoperiti ai serviciilor secrete, au ajuns premieri. Sau presedinti de stat.
Astazi, Romania este pusa in situatia de a lua decizii care schimba lucrurile. Despre unele dintre acestea am amintit la inceputul prezentei analize. Altele sunt inca analizate in laboratoarele decidentilor politici. Dar ceea ce este cert este ca, sub amenintarea implacabila a razboiului, sub amenintarile directe pe care ni le transmite oficial Moscova, Romania are datoria de a lua, cu orice sacrificii, masurile necesare pentru a se apara. Pentru ca, altfel, pana cand NATO va actiona, vom fi facuti praf si pulbere.
Iar punctul de plecare este jos. Jos de tot. Nu mai avem industrie de aparare. Trebuie sa ne importam, aproape in totalitate, echipamentul necesar. Daca va puteti imagina, Romania nu mai este capabila acum sa fabrice nici macar praf de pusca. Armata s-a diminuat dramatic. Si chiar daca dispune de un corp de elita antrenat in cateva razboaie, ea este total insuficienta, sub aspect numeric. Si nedotata, nici macar la nivelul acestui corp de elita, cu echipament performant.
In schimb, am alimentat si alimentam in continuare, prin bugete uriase, serviciile secrete. Care mai dispun, prin incalcarea tuturor regulilor economiei de piata, si de alte bugete secrete, probabil uriase, furnizate de societatile sub acoperire. Armata invizibila a Romaniei este uriasa in raport cu armata ei vizibila. In paranteza fie spus, poate nu ar fi deloc rau sa inversam lucrurile. Sa adoptam o decizie, la nivelul Consiliului Suprem de Aparare al Tarii sau la nivel parlamentar, prin care sa-i imbracam, degraba, pe acoperiti in uniforme de ostasi ai armatei romane, sa le punem arma in mana si sa-i invatam sa se jertfeasca pentru patrie, pentru ca de profitata de pe urma patriei au profitat destul.
Lasand gluma amara la o parte, cred ca trebuie sa intelegem ca este necesar un urias efort colectiv. Punem pe picior de razboi o armata nationala. Aceasta trebuie echipata, antrenata, educata, hranita si inarmata. Ceea ce ar putea fi facut ar fi repornirea, in forta, a industriei de aparare, care inca beneficiaza de specialisti. Ceea ce mai trebuie facut este un efort financiar la capatul caruia sa reusim, dincolo de o parte din armament, sa ne furnizam singuri, fara a importa, echipamentele necesare. Si apoi trebuie cheltuiti multi bani pentru instructia accelerata si adecvata a voluntarilor. Poate ca nu ar fi rau, in acest sens, ca decidentii politici sa se gandeasca daca nu ar fi bine, date fiind circumstantele, ca indemnizatiile de somaj pentru tineri, inclusiv pentru tinerii absolventi de liceu si facultate, sa fie utilizate altfel. Sa se transforme in solde. Acestia avand obligatia de a imbraca uniforma militara.
Altfel, daca nu vom lua asemenea masuri elementare, in baza unui plan asupra caruia sa fi convenit intreaga clasa politica - plan si program care,iata, ca lipsesc - tinerii despre care se face vorbire astazi in legi si in declaratii oficiale, vor fi transformati in victime sigure. In carne de tun.
